ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÎMPUȚINÁ vb. 1. v. reduce. 2. a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) restrânge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strâmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 3. a se reduce, a scădea, (Transilv.) a scăpăta. (Creditul s-a ~ mult.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

împuținá vb., ind. prez. 1 sg. împuținéz, 3 sg. și pl. împuțineáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

A ÎMPUȚINÁ ~éz tranz. A face să se împuțineze; a diminua; a micșora; a scădea; a descrește; a reduce. /în + puțin (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE ÎMPUȚINÁ mă ~éz intranz. A deveni mai mic (ca număr, dimensiune sau intensitate); a se micșora; a scădea; a descrește; a se reduce; a se diminua. ~ la trup. Locurile de pășune s-au ~at. ◊ A i ~ cuiva inima sau ~ cu inima a-și pierde curajul. /în + puțin (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A (se) împuțina ≠ a (se) înmulți, a mări, a spori (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

A împuțina ≠ a spori (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

A se împuțina ≠ a se înmulți (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard