ÎMPREJURÁRE,împrejurări, s. f. Situație în care se află cineva; circumstanță; întâmplare. ◊ Loc. adv. După împrejurări = potrivit situației; de la caz la caz. – V. împrejura. (Sursa: DEX '98 )
ÎMPREJURÁRE s. 1. v. situație. 2. circumstanță, ipostază, moment, ocazie, prilej, situație. (O ~ nimerită.)3. (la pl.) v. vremuri. 4. întâmplare, ocazie, prilej. (~ a făcut ca ...) (Sursa: Sinonime )
ÎMPREJURÁRE s. v. circumferință, perimetru. (Sursa: Sinonime )
împrejuráre s. f., g.-d. art. împrejurării; pl. împrejurări (Sursa: Ortografic )
ÎMPREJURÁ,împréjur, vb. I. Tranz. (Înv.) A ocoli de jur împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur. (Sursa: DEX '98 )
A ÎMPREJURÁ împréjurtranz. 1) înv. A cuprinde din toate părțile; a încercui; a înconjura; a împrejmui; a împresura. 2) pop. A ocoli de jur împrejur. /Din împrejur (Sursa: NODEX )
ÎMPREJURÁRE ~ărif. Situație în care are loc un eveniment oarecare; circumstanță. O ~ nimerită. ◊ După ~ări în concordanță cu situația. [G.-D. împrejurării] /v. a împrejura (Sursa: NODEX )
ÎMPREJURÁ vb. v. împresura, încercui, încinge, înconjura, înfășura, învălui, ocoli, strânge. (Sursa: Sinonime )
MĂSURĂ ÎMPREJÚR s. v. circumferință, perimetru. (Sursa: Sinonime )
împrejurá vb., ind. prez. 1 sg. împréjur, 3 sg. și pl. împréjură (Sursa: Ortografic )
