ÎMPREJMUÍRE,împrejmuiri, s. f. 1. Acțiunea de a împrejmui; împrejmuit1. 2. (Concr.) Îngrăditură; gard. 3. (Înv.) Împrejurime. – V. împrejmui. (Sursa: DEX '98 )
ÎMPREJMUÍRE s. 1. împrejmuit, închidere, îngrădire. (~ unui teren.)2. v. gard. 3. (concr.) (înv.) curte. (În perimetrul ~ii.) (Sursa: Sinonime )
ÎMPREJMUÍRE s. v. apropiere, împrejurime, jur, preajmă, vecinătate. (Sursa: Sinonime )
Împrejmuire ≠ dezgrădire (Sursa: Antonime )
împrejmuíre s. f., g.-d. art. împrejmuírii; pl. împrejmuíri (Sursa: Ortografic )
ÎMPREJMUÍ,împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unul loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )
A ÎMPREJMUÍ ~iésctranz. 1) (terenuri, suprafețe de pământ etc.) A înconjura cu un gard sau cu un zid; a îngrădi. 2) fig. A cuprinde din toate părțile; a încercui; a înconjura; a împrejura; a împresura. [Sil. îm-prej-] /în + preajmă (Sursa: NODEX )
ÎMPREJMUÍRE ~if. 1) v. A ÎMPREJMUI. 2)pop. Îngrăditură făcută în jurul unui teren; gard. /v. a împrejmui (Sursa: NODEX )
ÎMPREJMUÍ vb. 1. a închide, a înconjura, a îngrădi, (înv. și pop.) a ocoli, (pop.) a țărcui, (reg.) a prejmui. (A ~ un teren cu un gard.)2. a chenărui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.) (Sursa: Sinonime )
A împrejmui ≠ a dezgrădi (Sursa: Antonime )
împrejmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. împrejmuiáscă (Sursa: Ortografic )
