ÎMPLE vb. III. v. umple. (Sursa: DEX '98 )
| împle verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) împle | împlere | împlut | împlând | singular | plural |
| împle | împleți, împleți- |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | împlu | (să) împlu | împleam | împlui | împlusem |
| a II-a (tu) | împli | (să) împli | împleai | împluși | împluseși |
| a III-a (el, ea) | împle | (să) împle | împlea | împlu | împluse |
| plural | I (noi) | împlem | (să) împlem | împleam | împlurăm | împluserăm, împlusem* |
| a II-a (voi) | împleți | (să) împleți | împleați | împlurăți | împluserăți, împluseți* |
| a III-a (ei, ele) | împle, împlu | (să) împle | împleau | împlură | împluseră |
* Formă nerecomandată
