ÎMPIETRÍT, -Ă, împietriți, -te, adj. 1. (În basme) Care a fost prefăcut în piatră; petrificat. 2. Fig. Nemișcat, încremenit, înlemnit. ♦ Nesimțitor, insensibil. – V. împietri. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
ÎMPIETRÍT adj. 1. v. petrificat . 2. v. înmărmurit . (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
împietri verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) împietri împietri re împietri t împietri nd singular plural împietre ște împietri ți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) împietre sc (să) împietre sc împietrea m împietri i împietri sem a II-a (tu) împietre ști (să) împietre ști împietrea i împietri și împietri seși a III-a (el, ea) împietre ște (să) împietrea scă împietrea împietri împietri se plural I (noi) împietri m (să) împietri m împietrea m împietri răm împietri serăm, împietri sem* a II-a (voi) împietri ți (să) împietri ți împietrea ți împietri răți împietri serăți, împietri seți* a III-a (ei, ele) împietre sc (să) împietrea scă împietrea u împietri ră împietri seră
* Formă nerecomandată
împietrit adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular împietri t împietri tul împietri tă împietri ta plural împietri ți împietri ții împietri te împietri tele genitiv-dativ singular împietri t împietri tului împietri te împietri tei plural împietri ți împietri ților împietri te împietri telor vocativ singular — — plural — —
