ÎMBUCURĂTÓR, -OÁRE, îmbucurători, -oare, adj. Care bucură, care face bucurie. – Îmbucura + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )
Îmbucurător ≠ dezolant, înstristător, mâhnitor, supărător (Sursa: Antonime )
îmbucurătór adj. m., pl. îmbucurătóri; f. sg. și pl. îmbucurătoáre (Sursa: Ortografic )
ÎMBUCURĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care bucură; care aduce bucurii. O noutate ~oare. /a îmbucura + suf. ~ător (Sursa: NODEX )
| îmbucurător adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | îmbucurător | îmbucurătorul | îmbucurătoare | îmbucurătoarea |
| plural | îmbucurători | îmbucurătorii | îmbucurătoare | îmbucurătoarele |
| genitiv-dativ | singular | îmbucurător | îmbucurătorului | îmbucurătoare | îmbucurătoarei |
| plural | îmbucurători | îmbucurătorilor | îmbucurătoare | îmbucurătoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
