ÎMBARCÁRE,îmbarcări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbarca și rezultatul ei. – V. îmbarca. (Sursa: DEX '98 )
ÎMBARCÁREs.f. Acțiunea de a (se) îmbarca și rezultatul ei. [< îmbarca]. (Sursa: DN )
Îmbarcare ≠ debarcare (Sursa: Antonime )
îmbarcáre s. f., g.-d. art. îmbarcării; pl. îmbarcări (Sursa: Ortografic )
ÎMBARCÁ,îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca pentru a călători în orice fel de mijloc de transport. – Din fr. embarquer. (Sursa: DEX '98 )
A ÎMBARCÁ îmbárctranz. 1) (persoane) A face să se îmbarce. 2) A pune sau a lua la bordul unui vehicul (mai ales al unei nave). ~ mărfuri pe vapor. /<fr. embarquer (Sursa: NODEX )
A SE ÎMBARCÁ mă îmbárcintranz. A se urca în calitate de călător într-un vehicul (mai ales într-o navă). /<fr. embarquer (Sursa: NODEX )
ÎMBARCÁvb.I.1.tr., refl. A (se) urca pe o navă; (p. ext.) a (se) urca într-un tren, într-un vehicul pentru o călătorie mai îndelungată. 2.tr. A încărca o navă. [P.i. îmbárc, 3,6 -că. [< fr. embarquer]. (Sursa: DN )
ÎMBARCÁvb. I. tr., refl. a (se) urca pe o navă, într-un vehicul pentru o călătorie. II. refl. (fig.) a se angaja împreună într-o acțiune. (< fr. embarquer) (Sursa: MDN )
A se îmbarca ≠ a debarca (Sursa: Antonime )
îmbarcá vb., ind. prez. 1 sg. îmbárc, 3 sg. și pl. îmbárcă (Sursa: Ortografic )