ZURBÁ,zurbale, s. f. (Înv.) Revoltă, răscoală. ♦ Gălăgie, zarvă; ceartă, bătaie. [Var.: zúrbă, zurbálă s. f.] – Din tc. zorba. (Sursa: DEX '98 )
ZURBÁ,zurbale, s. f. (Înv.) Revoltă, răscoală. ♦ Gălăgie, zarvă, ceartă, bătaie. [Var.: zúrbă, zurbálă s. f.] – Tc. zorba. (Sursa: DLRM )
zurbá (înv.) s. i., art. zurbáua, g.-d. art. zurbálei; pl. zurbále, art. zurbálele (Sursa: DOOM 2 )
ZURBÁ adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat. (Sursa: Sinonime )
ZURBÁ s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă. (Sursa: Sinonime )
zurbá (-ále), s. f. – Revoltă, răscoală. – Var. mr. zorba. Tc. (per.) zorba (Șeineanu, II, 391; Lokotsch 2224; Ronzevalle 97), cf. ngr. ζορμπᾶς, sb. zorba. – Der. zurbalîc (var. înv. zorbalîc), s. n. (rebeliune, discordie, ceartă), din tc. zorbalik; zurbagiu, adj. (răzvrătit, rebel; scandalagiu); zurbavă, s. f. (ceartă, dispută, diferend), în Mold., prin contaminare cu gîlceavă; zurbaliu, adj. (rebel); zurbălui, vb. (a se răscula). (Sursa: DER )
zurbá s. f., art. zurbáua, g.-d. art. zurbálei; pl. zurbále (Sursa: Ortografic )
ZÚRBĂ,zúrbe, s. f. v. zurba. [morf. DLRLC] (Sursa: DEX '98 )
ZURBÁ ~lef. înv. 1) Acțiune violentă împotriva unei nedreptăți; revoltă; răzvrătire; rebeliune. 2) fig. Zgomot mare (de glasuri, de mijloace de transport etc.); larmă; gălăgie; zarvă. /<turc. zorba (Sursa: NODEX )
