A cădea ca din pod = a rămâne surprins, uimit, dezorientat, buimac
A da (cuiva) ghes = a) a da (cuiva) o lovitură ușoară (cu cotul); b) a îndemna, a stimula, a îmboldi, a zori (să întreprindă ceva)
A da pinteni = a) a împunge, a îmboldi calul cu pintenii pentru a-l face să meargă mai repede; b) a (se) zori, a (se) grăbi
A i se aprinde (sau a-i sfârâi) călcâiele (după cineva) = a) a fi foarte îndrăgostit (de cineva), a se îndrăgosti subit; b) a fi zorit, nerăbdător
A i se aprinde (sau a-i sfârâi) călcâiele (după cineva) = a) a fi foarte îndrăgostit; b) a fi zorit, nerăbdător
A lua (pe cineva) cu zorul = a constrânge, a forța (pe cineva)
A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a dojeni, a mustra
A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecât; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva)
A nu-și da rând = a lucra de zor, a fi neobosit; a se îmbulzi la treabă sau la vorbă
A răsturna (sau a întoarce, a pune ceva) cu susul în jos = a pune (ceva) în dezordine; a răscoli, a răvăși
A se crăpa de ziuă sau a se crăpa zorii = a se face ziuă, a se lumina
A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile
A se zări de ziuă = a se face ziuă, a se revărsa zorile, a se lumina de ziuă
A se îngâna ziua cu noaptea = a se ivi zorile; a începe să se întunece
A sta (sau a rămâne, a se uita) ca vițelul la poarta nouă = a sta (sau a rămâne, a se uita) uimit, nedumerit, dezorientat (în fața unei situații noi și neașteptate, căreia nu-i poți face față)
A-i trage (sau a-i da) o pârpăleală (bună) = a lucra, a acționa cu mare grabă; a-i da zor; a face un lucru superficial
A-și face zor mâniei = a se ațâța singur, a se necăji
Ca oile = cu grămada, grămadă; în dezordine
Ca un roi fără matcă = dezorientat, zăpăcit, bezmetic
Crăpatul zilei (sau de ziuă) = ivirea zorilor, zorii zilei
Cu dosul în sus = invers de cum e normal, de cum trebuie; în mare dezordine
Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede
Cu zorul = cu forța
Cu zorul = cu forța, forțat
De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan
In neorânduială = dezordonat
La (sau pe la, spre) cântatul cocoșilor = (pe) la miezul nopții sau în zorii zilei
La ziuă = în zori
La ziușoară = în zori de zi, dis-de-dimineață
La zoritul zorilor = la revărsatul zorilor, în zori
Pe odihnit(e) = a) după un interval de odihnă, fără oboseală; fără zor, comod; b) în liniște, în tihnă
Pe) la cântători = în zorii zilei
Pentru moment = provizoriu, deocamdată, pentru scurt timp
Zi(ua) și noapte(a) sau zi, noapte, zile, nopți, toată ziua (și) toată noaptea, din zori până-n noapte, nopți și zile etc. = tot timpul, neîntrerupt, continuu
Zor-nevoie = cu orice preț, neapărat
Zor-zor = în mare grabă
a lua în răsucea = a lua la zor
a merge (a lucra) în strepete = a merge (a lucra) foarte repede; a-i da zor
ZOR1 S. n. 1. Activitate însuflețită, febrilă; grabă mare, urgență, sârguință, febrilitate, însuflețire. ◊ Loc. adv. Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede. De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan. Cu zorul = cu forța, forțat. ◊ Loc. vb. A avea zor = a se grăbi. A da cuiva zor = a grăbi, a îmboldi pe cineva să facă ceva. ◊ Expr. Zor-zor = în mare grabă. A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă. A-i da zor cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrânge, a forța (pe cineva). 2. Necesitate, nevoie; strâmtorare, necaz. ◊ Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecât; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? ce-ți trebuie? A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... – Din tc. zor „silă, forță”. (Sursa: DEX '98 )
ZOR2 interj. v. zur. (Sursa: DEX '98 )
ZORn. rar 1) Acțiune grăbită și încordată. ◊ Cu ~ cu grabă mare. De ~ din toate puterile; din răsputeri. A-i da ~ a se grăbi. A da cuiva ~ a face pe cineva să se grăbească. 2) Ceea ce este necesar; necesitate; nevoie. /<turc. zor (Sursa: NODEX )
ZOR2 s. n. 1. Activitate însuflețită, grabă mare, urgență, febrilitate; sârguință, însuflețire. ◊ Loc. adv. Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede. De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu elan. Cu zorul = cu forța. ◊ Expr. Zor-zor = în mare grabă. A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă. A avea zor = a se grăbi. A da cuiva zor = a grăbi, a îndemna pe cineva să facă ceva. A-i da zor cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a dojeni, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrânge, a forța (pe cineva). (Rar) A-și face zor mâniei = a se ațâța singur, a se necăji. 2. Necesitate, nevoie; strâmtorare, necaz. ◊ Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecât; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... – Tc. zor „silă, forță; sudoare”. (Sursa: DLRM )
ZOR1 interj. v. zur. (Sursa: DLRM )
ZOR1 s.n. ~ ♦ A da cuiva zor = a grăbi, a îndemna, a sili pe cineva; zor-nevoie = numaidecât, cu orice preț; a-și face zor mâniei = a se ațâța singur, a-și face singur sânge rău, a se necăji. (Sursa: DLRLC )
zor s. n. (Sursa: DOOM 2 )
ZOR1 s.n., pl. zóruri (Sursa: DOOM )
ZOR s. 1. grabă, iuțeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, (rar) grăbire. (A făcut ceva în mare ~.)2. grabă, urgență. (E mare ~ să ...) 3. grabă, precipitare, precipitație, pripă, pripeală, pripire. (Ce e ~ul ăsta?)4. toi, (pop. și fam.) dârdoră. (În ~ul muncii.) (Sursa: Sinonime )
zor interj. – Imită zăngănitul obiectelor metalice. – Var. zur, țur. Creație expresivă, cf. zang. – Der. zornăi (var. zurăi, zurui, zorzoi, zorzoni), vb. (a zăngăni), a cărui legătură cu mag. zörrenni (Cihac, II, 540) nu este probabilă; zornăit (var. zornet, zurăit, zuruit), s. n. (zăngănit); zornăială (var. zornăitură, zorzoială), s. f. (zăngănit); zornăitor (var. zuruitor), adj. (zgomotos); zorzoană, s. f. (podoabe, ornamente fără gust), s-ar fi zis la început de cele care se foloseau pentru a face zgomot, cf. țarțam; (în)zorzona, vb. (a se împodobi cu zorzoane, a se împopoțona); zurzur, s. m. (podoabă, zorzoană). (Sursa: DER )
zor (-ruri), s. n. – 1. Urgență, nevoie. – 2. Violență, forță. – 3. Grabă, activitate febrilă. – Mr. zore, megl. zor. Tc. (per.) zor (Șeineanu, II, 390; Lokotsch 2223; Ronzevalle 97), cf. ngr. ζόρι, alb., bg., sb. zor. – Der. zori, vb. (a sili, a constrînge, a grăbi; a accelera); zoriu, adj. (rapid, expeditiv); zoralie, s. f. (dans popular cu mișcări rapide), pe care Șeineanu îl derivă din tc. zorli, der. care pare der. interior, cu suf. expresiv -lie. Cf. zurliu. (Sursa: DER )
zor s. n., pl. zóruri (Sursa: Ortografic )
ZOR-NEVÓIE loc. adv. Numaidecât, cu orice preț. (Sursa: DLRLC )
