Dex.Ro Mobile
ZOOFÍT, zoofite, s. n. (La pl.) Încrengătură care cuprinde animale inferioare a căror formă amintește pe aceea a plantelor; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din fr. zoophyte. (Sursa: DEX '98 )

ZOOFÍT s.n. Denumire dată unor animale inferioare a căror formă amintește pe aceea a plantelor; fitozoar; (la pl.) încrengătură cuprinzând aceste animale. [< fr. zoophyte, cf. gr. zoon – animal, phyton – plantă]. (Sursa: DN )

ZOOFÍT, zoofite, s. n. (Ieșit din uz) Celenterat. [Pl. și: (m.) zoofiți] – Fr. zoophyte. (Sursa: DLRM )

ZOOFÍT, zoofite, s. n. Denumire dată altădată celenteratelor; (la pl.) încrengătură din care fac parte aceste animale. – Pl. și: (m.) zoofíți. (Sursa: DLRLC )

zoofít s. n., pl. zoofíte (Sursa: DOOM 2 )

ZOOFÍT s. (ZOOL.) fitozoar. (Sursa: Sinonime )

zoofít s. n., pl. zoofíte (Sursa: Ortografic )

ZOOFÍT ~e n. 1) la pl. Încrengătură de animale inferioare care se aseamănă după formă cu plantele. 2) Animal din această încrengătură. /<fr. zoophyte (Sursa: NODEX )

celenterát, -ă adj. și s. (vgr. kotlos, cav, și énteron, intestin). Zool. N. pl. (subînț. animal). Animal cu o singură cavitate, care reprezentă [!] prima cavitate digestivă formată direct din oŭ, ca polipiĭ (idra, meduza, coraliŭ, gorgona și sifonoforiĭ): celenteratele formează o ramură a regnuluĭ animal. – În ainte [!] se zicea zoofit. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
zoofit (s.n.)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zoofit zoofitul
plural zoofite zoofitele
genitiv-dativ singular zoofit zoofitului
plural zoofite zoofitelor
vocativ singular
plural

zoofit (s.m.)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zoofit zoofitul
plural zoofiți zoofiții
genitiv-dativ singular zoofit zoofitului
plural zoofiți zoofiților
vocativ singular
plural