ZIS, ZÍSĂ,ziși, zise, adj., s. f. 1. Adj. Numit, denumit, poreclit. ◊ Loc. adj. Așa-zis (sau -zisă, -ziși, -zise) = pe nedrept sau în mod convențional numit astfel; aparent, fals. 2. S. f. Vorbă, spusă; afirmație. ♦ Proverb, zicătoare. ♦ (Înv.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. – V. zice. (Sursa: DEX '98 )
ZIS zísă (ziși, zíse) Care este poreclit. ◊ Așa-zis numit astfel (nemotivat sau convențional). /v. a zice (Sursa: NODEX )
ZÍSĂ ~ef. 1) Ceea ce a fost zis; zicere; spusă. 2) rar Expresie concisă, deseori figurată, care conține o povață sau un gând înțelept; zicătoare; zicală; zicere. /v. a zice (Sursa: NODEX )
ZIS, ZÍSĂ,ziși, zise, adj. Numit, poreclit. ◊ Loc. adj. Așa-zis = pe nedrept numit astfel; fals; aparent. – V. zice. (Sursa: DLRM )
ZIS, -Ă, ziși, -se, adj. 1. ~ ◊ (Substantivat) Zisul Dillon, după ce l-a luat deoparte.... ♦ Care are pretenția că este într-un anumit fel. 2. s.f. (mai ales la pl.) ~. (Sursa: DLRLC )
zis1 adj. m., pl. ziși; f. zísă, pl. zíse (Sursa: DOOM 2 )
zis2 s. n. (Sursa: DOOM 2 )
AȘA-ZÍS adj. pretins. (Un ~ inspector.) (Sursa: Sinonime )