ZGÓMOT,zgomote, s. n. 1. Sunet sau amestec de sunete discordante, puternice, care impresionează în mod neplăcut auzul. ♦ Gălăgie, vacarm; vuiet, tumult. ◊ Expr. A face zgomot = a produce senzație, a face vâlvă. 2. (În sintagmele) Zgomot de fond = perturbație sonoră (de mică intensitate) care apare în orice mediu de transmisie a semnalelor. Zgomot alb = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie egală pe lățime de bandă constantă. Zgomot colorat = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat printr-un spectru continuu și uniform într-un domeniu de frecvențe specificat. Zgomot roz = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie constantă pe octavă. – Din scr. glomot. (Sursa: DEX '98 )
ZGÓMOT ~en. Sunet sau amestec de sunete puternice, nearmonioase, recepționate ca ceva neplăcut, supărător. ◊ A face ~ a face vâlvă; a stârni interesul. /< sb. glomot (Sursa: NODEX )
ZGÓMOT,zgomote, s. n. Sunet sau amestec de sunete discordante, puternice, neplăcute. ♦ Gălăgie, vacarm; vuiet, tumult. ◊ Expr. A face zgomot = a produce senzație, a face vâlvă. ♦ Sunet puțin intens, răsunet. – Sb. glomot. (Sursa: DLRM )
zgómot s. n., pl. zgómote (Sursa: DOOM 2 )
ZGÓMOT s. 1. (înv. și reg.) sunet. (~ de frână.)2. freamăt, gălăgie, larmă, tumult, vuiet. (Ce ~ se aude?)3. v. balamuc. (Sursa: Sinonime )
ZGÓMOT s. v. senzație, vâlvă. (Sursa: Sinonime )
Zgomot ≠ liniște, tăcere (Sursa: Antonime )
sgómot (-te), s. f. – 1. Sunet, rumoare. – 2. Zarvă, scandal. – Var. zgomot, înv. scomot, și der. Slov. gomot, sb., cr. glomot (Cihac, II, 343), din pol. gomon, der. gomoni, vb. (a trăncăni, a flecări). – Der. sgomota (var. gomoti), vb. (a face zgomot); sgomotos, adj. (care produce zgomot). (Sursa: DER )
ZGÓMOT,zgómote, s. n. ~ (din slovac. gomot, scr. glomot; dublat de gomon) (Sursa: DER )
