Dex.Ro Mobile
ZÉUGMĂ, zeugme, s. f. Figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se referă decât la unul dintre cele două substantive. – Din fr. zeugma. (Sursa: DEX '98 )

ZÉUGMĂ s.f. (Ret.) Construcție prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se raportează decât la unul dintre cele două substantive. [< fr. , lat., gr. zeugma]. (Sursa: DN )

ZÉUGMĂ [ZEUG-] s. f. figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se raportează decât la unul dintre substantive. (< fr. zeugma) (Sursa: MDN )

zéugmă (zeug-) s. f., g.-d. art. zéugmei; pl. zéugme (Sursa: DOOM 2 )

ZÉUGMĂ s.f. (sil. zeug-), g.-d. art. zéugmei; pl. zéugme (Sursa: DOOM )

zéugmă s. f. (sil. zeug-), g.-d. art. zéugmei; pl. zéugme (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
zeugmă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zeugmă zeugma
plural zeugme zeugmele
genitiv-dativ singular zeugme zeugmei
plural zeugme zeugmelor
vocativ singular zeugmă, zeugmo
plural zeugmelor