A i se sui (cuiva) tot sângele în vârful capului, se spune când cineva se aprinde la față din cauza furiei, a rușinii etc. A vorbi în (sau din) vârful limbii (sau buzelor) = a vorbi peltic; a vorbi afectat
A primi (de la cineva) scuze (sau scuzele cuiva) = a accepta dovezile sau argumentele prin care cineva se dezvinovățește; a ierta greșelile (cuiva)
A pune bazele a ceva = a întemeia, a funda
A pune temelie = a pune bazele, a funda, a întemeia
A rămâne cu buzele umflate = a rămâne înșelat, dezamăgit în așteptările sale
A trăi pe spezele cuiva = a trăi din munca, pe spinarea altuia
A zâmbi subțire = a zâmbi silit, șiret (cu buzele abia întredeschise)
A închide gura = a apropia buzele și fălcile una de alta; a nu mai vorbi
A înțelege pe cineva = a) a pricepe ce spune cineva; b) a pricepe (și a aproba) cauzele comportării cuiva
A țese pânzele = a face intrigi
A-și mușca buzele (de necaz sau de părere de rău) = a regreta foarte tare, a se căi
A-și mușca buzele (de necaz sau de părere de rău) = a regreta foarte tare; a se căi
A-și mușca limba (sau buzele) = a-și ascunde un sentiment puternic, a se stăpâni
A-și subția buzele (sau gura) = a-și strânge buzele, făcându-le să pară mai subțiri, mai mici; a vorbi din vârful buzelor
Cu prisosință = din belșug, din plin; în mod ireproșabil, dovedind un zel deosebit
Cu pânzele întinse = (despre ambarcații) cu pânzele desfășurate
Până în pânzele albe = fără încetare, până la capăt; până la ultima limită; necruțător
ZEL s. n. Râvnă, sârguință, ardoare. ◊ Expr. Exces de zel = exagerare inutilă în îndeplinirea unei acțiuni, sârguință exagerată. – Din fr. zèle, lat. zelus. (Sursa: DEX '98 )
ZEL, zéluri, s.n. ~ (Sursa: NODEX )
ZELs.n. Râvnă, sârguință; ardoare. ◊ Exces de zel = sârguință exagerată. [< fr. zèle, lat. zelus, gr. zelos]. (Sursa: DN )
ZELs. n. râvnă, sârguință; ardoare. ♦ exces de ~ = sârguință exagerată. (< fr. zèle, lat. zelus) (Sursa: MDN )
ZEL,zeluri, s. n. Râvnă, sârguință. ◊ Expr. Exces de zel = exagerare inutilă în îndeplinirea unei acțiuni, sârguință exagerată. – Fr. zèle (lat. lit. zelus). (Sursa: DLRM )
zel s. n. (Sursa: DOOM 2 )
ZEL s. 1. v. perseverență. 2. v. hărnicie. 3. ardoare, râvnă, sârguință, străduință, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduință, osârduire, osârduitură, protimie. (Lucra cu ~.)4. v. bunăvoință. (Sursa: Sinonime )
zel (-luri), s. n. – Rîvnă. – Mr. zil. Fr. zèle, din gr. ζῆλος. Dublet al lui zilos, s. n. (zel) direct din ngr., sec. XIX, înv. – Der. zelator, s. m. (apărător), fin fr. zélateur; zelos, adj. (plin de zel), cu suf. -os; zulie, s. f. (gelozie), din ngr. ζουλία (Graur, BL, IV, 119), var. de la ζηλία (Gáldi 265), înv.; zuliar, adj., din ngr. ζουλίαρης; zulipsi, vb., din ngr. ζηλεύω, viitor ζηλέφω. Cf. gelos, zulă. (Sursa: DER )
