ZEÍȚĂ, zeițe, s. f. Divinitate păgână feminină. ♦ Epitet dat femeii adorate. – Zeu + suf. -iță. (Sursa: DEX '98 )
ZEÍȚĂ, zeíțe, s.f. 2. (Fig., fam.) Femeie înzestrată cu însușiri fizice și morale excepționale. 3. (Fig.) Femeie foarte frumoasă. (Sursa: NODEX )
ZEÍȚĂ, zeițe, s. f. Divinitate păgână feminină. – Din zeu + suf. -iță. (Sursa: DLRM )
zeíță s. (., g.-d. art. zeíței; pl. zeíțe (Sursa: DOOM 2 )
ZEÍȚĂ s. (BIS.) (înv.) dumnezeie, dumnezeoaică, zeie, zână. (~ frumuseții, Afrodita.) (Sursa: Sinonime )
zeíță s. f., g.-d. art. zeíței; pl. zeíțe (Sursa: Ortografic )
ZEÍȚĂ zeíțe f. 1) Divinitate la păgâni; zeitate. 2) fig. fam. Femeie înzestrată cu însușiri fizice și morale excepționale. 3) fig. Femeie foarte frumoasă. /zeu + suf. ĩță (Sursa: NODEX )
| zeiță substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | zeiță | zeița |
| plural | zeițe | zeițele |
| genitiv-dativ | singular | zeițe | zeiței |
| plural | zeițe | zeițelor |
| vocativ | singular | zeiță, zeițo |
| plural | zeițelor |
