ZÉIE, zeie, s. f. (Rar) Zeiță. [Pr.: ze-ie] – Din zeu. (Sursa: DEX '98 )
ZÉIE s.f. (Rar) Zeiță. [Pron. ze-ie. / < zeu, cf. lat. dea]. (Sursa: DN )
ZÉIE, zeie, s. f. (Rar) Zeiță. – Din zeu. (Sursa: DLRM )
ZÉIE s. v. zeiță. (Sursa: Sinonime )
zéie s. f., art. zéia, g.-d. art. zéiei; pl. zéie (Sursa: Ortografic )
| zeie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | zeie | zeia |
| plural | zeie | zeiele |
| genitiv-dativ | singular | zeie | zeiei |
| plural | zeie | zeielor |
| vocativ | singular | zeie, zeio |
| plural | zeielor |
