ZBUCIUMÁT adj. 1. v. agitat. 2. agitat, frământat, neastâmpărat, neliniștit, nepotolit. (A dus o viață ~.)3. v. critic. 4. chinuit, consumat, frământat, muncit, necăjit, trudit, (reg.) canonit, (înv.) necăjitor. (Om ~.) (Sursa: Sinonime )
ZBUCIUMÁ,zbúcium, vb. I. 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. (Sursa: DEX '98 )
A SE ZBUCIUMÁ mă zbúciumintranz. 1) A fi cuprins de zbucium; a se agita cu violență; a se zvârcoli; a se neliniști; a se îngrijora; a se frământa; a se agita. 2) (despre ape) A se mișca în valuri mari; a se tulbura; a se agita. /cf. a buciuma (Sursa: NODEX )
A ZBUCIUMÁ zbúciumtranz. (ape) A face să se zbuciume. Furtuna zbuciumă marea. /cf. a buciuma (Sursa: NODEX )
ZBUCIUMÁ,zbúcium, vb. I. 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Din buciuma. (Sursa: DLRM )
ZBUCIUMÁ vb. 1. v. zvârcoli. 2. a se frământa, a se zbate, a se zvârcoli, (pop.) a se bate, (înv. și reg.) a se ticăi. (S-a ~ toată noaptea în așternut.)3. v. agita. 4. a se chinui, a se consuma, a se frământa, a se zbate, (reg.) a se marghioli, (Bucov.) a se frăsui, (fâg.) a se sfărâma. (Nu te mai ~ atâta pentru toate!)5. a se agita, a se frământa, a se neliniști, a se zvârcoli, (Mold. și Bucov.) a se cioșmoli. (Se ~ în mod inutil.)6. v. strădui. (Sursa: Sinonime )
A (se) zbuciuma ≠ a (se) calma (Sursa: Antonime )
A se zbuciuma ≠ a se calma, a se liniști (Sursa: Antonime )
ZBUCIUMÁ,zbúcium, vb. I. ~ (din smâc, prin intermediul evoluției: smăcina > *sbăcina > *sbucina și încrucișare formală evidentă cu bucium1 [; sau din lat. bucināre; sau din bucium1, fără a-i putea însă explica semantismul] – din rom. provine ngr. μπουτσμω̃) (Sursa: DER )
zbuciumá vb., ind. prez. 1 sg. zbúcium, 3 sg. și pl. zbúciumă (Sursa: Ortografic )
