Dex.Ro Mobile
Vezi 3 expresii

ZBÂRLÍ, zbârlesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre păr, blană, pene etc.; la pers. 3) A se ridica (sau a da impresia că se ridică) în sus (de spaimă, de mânie etc.); a se amesteca dezordonat, a se încâlci. ◊ Tranz. Vântul îi zbârlește părul. 2. Tranz. A răscoli; a agita (suprafața unei ape). 3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se supăra, a se mânia, a se zborși. 4. Refl. Fig. (Despre vreme; la pers. 3) A se strica, a se înrăutăți. [Var.: zburlí vb. IV] – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )

A SE ZBÂRLÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre păr, pene) A se ridica în sus; a se face vâlvoi. 2) fig. (despre persoane) A deveni furios; a se înfuria; a se zborși. 3) (despre timp) A se schimba în rău; a deveni nefavorabil; a se strica; a se înrăutăți. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )

A ZBÂRLÍ ~ésc tranz. 1) A face să se zbârlească. 2) (ființe) A supune unei acțiuni de dezordonare a părului; a ciufuli. 3) (ape) A face să se miște în valuri mici. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )

ZBÂRLÍ, zbârlesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre păr, blană, pene etc.) A se ridica (sau a da impresia că se ridică) în sus (de spaimă, de mânie etc.); a se ciufuli. ◊ Tranz. Vântul îi zbârlește părul. 2. Tranz. A răscoli; a agita (suprafața unei ape). 3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se supăra, a se mânia, a se zborși. 4. Refl. Fig. (Despre vreme) A se strica. [Var.: zburlí vb. IV] (Sursa: DLRM )

zbârlí / zburlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbârlésc / zburlésc, imperf. 3 sg. zbârleá / zburleá; conj. prez. 3 să zbârleáscă / să zburleáscă (Sursa: DOOM 2 )

ZBÂRLÍ vb. 1. v. ciufuli. 2. a i se ridica, (reg.) a i se arici. (I s-a ~ părul de frică.) 3. v. înfoia. (Sursa: Sinonime )

ZBÂRLÍ vb. v. cuta, încreți, înrăutăți, supăra, tremura, undui. (Sursa: Sinonime )

ZBÂRLÍ, zbârlésc, vb. IV. ~ (zbâr + suf. expresiv -li) (Sursa: DER )

zbârlí/zburlí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbârlésc/zburlésc, imperf. 3 sg. zbârleá/zburleá; conj. prez. 3 sg. și pl. zbârleáscă/zburleáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
zbârli   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) zbârli zbârlire zbârlit zbârlind singular plural
zbârlește zbârliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) zbârlesc (să) zbârlesc zbârleam zbârlii zbârlisem
a II-a (tu) zbârlești (să) zbârlești zbârleai zbârliși zbârliseși
a III-a (el, ea) zbârlește (să) zbârlească zbârlea zbârli zbârlise
plural I (noi) zbârlim (să) zbârlim zbârleam zbârlirăm zbârliserăm, zbârlisem*
a II-a (voi) zbârliți (să) zbârliți zbârleați zbârlirăți zbârliserăți, zbârliseți*
a III-a (ei, ele) zbârlesc (să) zbârlească zbârleau zbârli zbârliseră
* Formă nerecomandată