ZAVRAGÍU, zavragii, s. m. 1. Țigan nomad (ursar sau căldărar). 2. Scandalagiu. – Cf. zavergiu. (Sursa: DEX '98 )
ZAVRAGÍU, zavragii, s. m. 1. Țigan nomad (ursar sau căldărar). 2. Scandalagiu. – Din zavergiu. (Sursa: DLRM )
zavragíu (pop.) (za-vra-) s. m., art. zavragíul; pl. zavragíi, art. zavragíii (-gi-ii) (Sursa: DOOM 2 )
ZAVRAGÍU adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâl-cevitor, scandalagiu. (Sursa: Sinonime )
zavragíu s. m. (sil. -vra-), art. zavragíul; pl. zavragíi, art. zavragíii (Sursa: Ortografic )
ZAVRAGÍU ~i m. 1) înv. Țigan nomad; șătrar. 2) fig. Persoană căreia îi plac scandalurile; scandalagiu. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
| zavragiu substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | zavragiu | zavragiul |
| plural | zavragii | zavragiii |
| genitiv-dativ | singular | zavragiu | zavragiului |
| plural | zavragii | zavragiilor |
| vocativ | singular | zavragiule |
| plural | zavragiilor |
