zavístie (-ii), s. f. – 1. Invidie, pizmă, reavoință. – 2. Intrigă. Sl. zavistije (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 471; Conev 100). – Der. zavistios, adj. (invidios; intrigant); zavistnic, adj. (invidios; intrigant), din sl. zavistĭnikŭ; zavistnicie, s. f. (înv., invidie); zavistui (var. zavistii), vb. (a invidia; a pizmui, a urî), cf. sl. zavistvovati. (Sursa: DER )
zavístie s. f. (sil. -ti-e), art. zavístia (sil. -ti-a), g.-d. art. zavístiei; pl. zavístii, art. zavístiile (sil. -ti-i-) (Sursa: Ortografic )
ZAVÍSTIE ~if. înv. 1) Sentiment de nemulțumire egoistă provocat de situația în societate sau de realizările cuiva; invidie; pizmă. 2) Atitudine dușmănoasă; dușmănie; ură; vrăjmășie; ostilitate. [G.-D. zavistiei; Sil. -ti-e] /<sl. zavistije (Sursa: NODEX )