ZARÍF, -Ă, zarifi, -e, adj. (Înv.) Frumos, strașnic. – Din tc. zarïf. (Sursa: DEX '98 )
ZARÍF, -Ă, zarifi, -e, adj. (Înv.) Frumos, strașnic. – Tc. zarif. (Sursa: DLRM )
zaríf (înv.) adj. m., pl. zarífi; f. zarífă, pl. zarífe (Sursa: DOOM 2 )
zaríf (-fă), adj. – Delicat, desăvîrșit. Tc. (arab.) zarif (Șeineanu, II, 387). – Der. zariflîc, s. n. (gingășie), din tc. zariflik. (Sursa: DER )
zaríf adj. m., pl. zarífi; f. sg. zarífă, pl. zarífe (Sursa: Ortografic )
| zarif adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | zarif | zariful | zarifă | zarifa |
| plural | zarifi | zarifii | zarife | zarifele |
| genitiv-dativ | singular | zarif | zarifului | zarife | zarifei |
| plural | zarifi | zarifilor | zarife | zarifelor |
| vocativ | singular | zarifule | zarifo |
| plural | zarifilor | zarifelor |
