A avea (o) păsărică (sau păsărele) la cap (sau, rar, sub pălărie) = a fi nebun, a fi trăsnit; a avea idei ciudate, bizare, excentrice
A avea acoperire = a fi la adăpost de un reproș sau de o acuzare, pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise
A avea ceva în vedere = a avea o intenție, a-și face un plan, a urmări realizarea unui scop
A fi cu (sau a avea) sticleți (în cap) sau a-i cânta (cuiva) sticleții (în cap) = a avea idei bizare, toane; a fi țicnit, nebun
A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces
A scoate la vânzare (sau la mezat, la licitație) = a pune în vânzare (sau la mezat, la licitație)
A se face (sau a se pune, a se așeza) luntre și punte = a încerca pe toate căile și prin toate mijloacele să obțină sau să realizeze ceva sau să împiedice realizarea a ceva
A(-și) pleca urechea = a) a asculta cu atenție, a lua în considerare; b) a da crezare vorbelor de nimic, bârfelilor
Cele șapte minuni ale lumii = nume sub care sunt cunoscute șapte monumente din antichitate, impresionante prin dimensiuni și realizare tehnică
Cu dever (mare) = (despre magazine) cu vânzare intensă, cu afluență mare de cumpărători; cu vad
O mașină de alezat = mașină folosită pentru alezare
a se pune cu posuzul = a se apuca în mod serios de ceva, a depune eforturi susținute pentru realizarea unei acțiuni
În plin cîmp sau în cîmp deschis = sub cerul liber, departe de orice așezare omenească
În zarea depărtată sau în fundul zării = în depărtare, departe
ZÁRE,zări, s. f. 1. Partea cerului sau a pământului pe care o mărginește linia orizontului; orizont. ◊ Loc. adv. În zare sau (rar) În zări = la orizont; p. ext. departe. Din zări = din depărtări. ♦ (La pl.) Văzduh. 2. Lumină care se împrăștie în jurul unei surse luminoase; rază. ♦ Expr. A se uita (sau a privi) în zare la ceva = a privi un obiect (transparent) așezându-l în dreptul unei surse de lumină pentru a-l vedea mai bine. (O) zare de... = o cantitate mică de...** Zori de ziuă, zorii zilei,3. Culme, creastă, coamă, vârf. – Din sl. zarja. (Sursa: DEX '98 )
ZÁRE,zări, s. f. 1. Partea cerului sau a pământului pe care o mărginește linia orizontului. ◊ Loc. adv. În zare sau (rar) în zări = la orizont; p. ext. departe. Din zări = din depărtări. ◊ Expr. A se uita (sau a privi) în zare (sau în zări) = a se uita spre orizont, în depărtare, fără o țintă precisă. În zarea depărtată sau în fundul zării = în depărtare, departe. ♦ (La pl.) Văzduh. Vei privi prin zări senine Stelele (COȘBUC). 2. Lumină. Moșneagul puse mâna pe pahar și-l ridică în zarea fânarului (SADOVEANU). ◊ Expr. A se uita (sau a privi) în zare la ceva = a privi un obiect transparent, așezându-l în dreptul unei surse de lumină. O zare de... = o cantitate mică de... ♦ Rază. Ești demon, copilă, că numai c-o zare Din genele-ți lunge, din ochiul tău mare Făcuși pe-al meu înger cu spaimă să zboare (EMINESCU). ♦ Zori de ziuă, zorii zilei. De ce să cadă crinul în zarea dimineții? (ALECSANDRI). 3. Culme, creastă, vârf. – Slav (v. sl. zarja). (Sursa: DLRM )
záre (orizont, rază) s. f. g.-d. art. zắrii; pl. zări (Sursa: DOOM 2 )
ZÁRE s. 1. v. orizont. 2. (la pl.) aer, v. văzduh. (Sursa: Sinonime )
záre (zắri), s. f. – 1. Strălucire. – 2. Lumină, rază. – 3. Nălucă, iluzie. – 4. Limită a vizibilității, orizont, depărtare. – 5. Culme, creastă. – Mr. dzare, megl. zari. Sl. zarĭa, zorĭa „strălucire” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 469; Conev 36), cf. zori. – Der. zări, vb. (a întrevedea ceva, a repera; a observa, a remarca), mr. andzărire, a cărui legătură cu sl. zrĕti (Miklosich, Slaw. Elem., 23) este doar indirectă; zăranie, s. f. (Trans., aparență); întrezări, vb. (a întrevedea), formată după fr. entrevoir; zariște, s. f. (orizont). – Din rom. provin ngr. ζιαριζω (Murnu, Lehnw., 25) și rut. zyryty „a privi” (Candrea, Elemente, 409). (Sursa: DER )
záre s. f., g.-d. art. zării; pl. zări (Sursa: Ortografic )
ZÁRĂ s. f. Lichid albicios și acrișor care rămâne după ce s-a ales untul. – Cf. alb. dhallë. (Sursa: DEX '98 )
ZÁRĂf. Lichid albicios și acrișor care rămâne după alegerea untului din smântână. /Cuv. autoht. (Sursa: NODEX )
ZÁRE zărif. 1) Porțiune a cerului sau a globului terestru mărginită de linia orizontului; zariște. ◊ În zări în depărtări. 2) Lumină din jurul unei surse luminoase. ◊ A se uita în zare (la un obiect) a examina un obiect transparent, așezându-l în dreptul unei surse de lumină. 3) Lumină care apare la orizont înainte de răsăritul Soarelui; zori. [G.-D. zării] /<sl. zarja (Sursa: NODEX )
ZÁRĂ s. f. Lichid albicios și acrișor care rămâne după ce s-a ales untul din smântână. – Comp. alb. dhallë. (Sursa: DLRM )
