ZARÁF,zarafi, s. m. (Înv.) 1. Persoană care se îndeletnicea cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Din tc. sarraf. (Sursa: DEX '98 )
ZARÁF,zarafi, s. m. (Înv.) 1. Persoană care se îndeletnicea cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Tc. sarraf. (Sursa: DLRM )
zaráf (înv.) s. m., pl. zaráfi (Sursa: DOOM 2 )
ZARÁF s. (înv.) târgar. (~ul schimba banii.) (Sursa: Sinonime )
ZARÁF s. v. bancher, cămătar. (Sursa: Sinonime )
zaráf (-fi), s. m. – Cămătar. bancher. – Mr. săraf, megl. zăraf. Tc. (arab.) sarraf (Roesler 592; Șeineanu, II, 386; Ronzevalle 110), cf. ngr. ζαράφι, alb., bg., sb. saraf. – Der. zărăfie, s. f. (localul zarafului; cămătărie); zaraflîc, s. n. (schimb, speculație cu bani). (Sursa: DER )
zaráf s. m., pl. zaráfi (Sursa: Ortografic )
ZARÁF ~im. înv. 1) Persoană care se ocupa cu schimbul banilor. 2) Persoană care se îndeletnicea cu împrumutul de bani în schimbul unei camete; cămătar. 3) Casier la o vistierie. /<turc. sarraf (Sursa: NODEX )
