Dex.Ro Mobile
ZĂGĂZUÍ, zăgăzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stăvili; a îndigui, a bara. 2. Fig. A opri, a împiedica (o acțiune). – Zăgaz + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )

ZĂGĂZUÍ, zăgăzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stăvili; a îndigui, a bara. 2. Fig. A opri, a împiedica (o acțiune). – Din zăgaz. (Sursa: DLRM )

zăgăzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zagazuiésc, imperf. 3 sg. zăgăzuiá conj. prez. 3 să zăgăzuiáscă (Sursa: DOOM 2 )

ZĂGĂZUÍ vb. 1. a bara, a stăvili, (Bucov.) a hăti. (A ~ o apă.) 2. v. îndigui. (Sursa: Sinonime )

ZĂGĂZUÍ vb. v. domoli, potoli, stăpâni, stăvili, tempera. (Sursa: Sinonime )

zăgăzuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgăzuiésc, imperf. 3 sg. zăgăzuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăgăzuiáscă (Sursa: Ortografic )

A ZĂGĂZUÍ ~íesc tranz. 1) (torente de apă) A opri cu ajutorul unui zăgaz; a îndigui; a stăvili; a bara. 2) (activități, planuri, idei etc.) A împiedica să se manifeste sau să se realizeze; a stăvili; a frâna. /zăgaz + suf. ~ui (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
zăgăzui   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) zăgăzui zăgăzuire zăgăzuit zăgăzuind singular plural
zăgăzuiește zăgăzuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) zăgăzuiesc (să) zăgăzuiesc zăgăzuiam zăgăzuii zăgăzuisem
a II-a (tu) zăgăzuiești (să) zăgăzuiești zăgăzuiai zăgăzuiși zăgăzuiseși
a III-a (el, ea) zăgăzuiește (să) zăgăzuiască zăgăzuia zăgăzui zăgăzuise
plural I (noi) zăgăzuim (să) zăgăzuim zăgăzuiam zăgăzuirăm zăgăzuiserăm, zăgăzuisem*
a II-a (voi) zăgăzuiți (să) zăgăzuiți zăgăzuiați zăgăzuirăți zăgăzuiserăți, zăgăzuiseți*
a III-a (ei, ele) zăgăzuiesc (să) zăgăzuiască zăgăzuiau zăgăzui zăgăzuiseră
* Formă nerecomandată