ZĂCĂMẤNT,zăcăminte, s. n. Acumulare naturală de substanțe minerale utile, cu forme și dimensiuni variate. – Din zăcea (după fr. gisement). (Sursa: DEX '98 )
ZĂCĂMẤNT,zăcăminte, s. n. Loc în scoarța pământului în care se găsește un mineral sau o rocă; acumulare naturală a unei substanțe minerale utile. – Din zăcea (după fr. gisement). (Sursa: DLRM )
zăcămấnt s. n., pl. zăcămínte (Sursa: DOOM 2 )
zăcământ s. n., pl. zăcămínte (Sursa: Ortografic )
ZĂCĂMÂNT ~ínten. 1) Strat de substanțe minerale utile, aflate în scoarța pământului. 2) Loc în pământ unde se găsesc astfel de straturi. /v. a zăcea (Sursa: NODEX )
