VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV.] – Din vătaș. (Sursa: DEX '98 )
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă (Sursa: DOOM 2 )
vătășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. vătășeáscă (Sursa: Ortografic )
A VĂTĂȘÍ ~ésc intranz. A fi vătaf. /Din vătaf (Sursa: NODEX )
| vătăși verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) vătăși | vătășire | vătășit | vătășind | singular | plural |
| vătășește | vătășiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | vătășesc | (să) vătășesc | vătășeam | vătășii | vătășisem |
| a II-a (tu) | vătășești | (să) vătășești | vătășeai | vătășiși | vătășiseși |
| a III-a (el, ea) | vătășește | (să) vătășească | vătășea | vătăși | vătășise |
| plural | I (noi) | vătășim | (să) vătășim | vătășeam | vătășirăm | vătășiserăm, vătășisem* |
| a II-a (voi) | vătășiți | (să) vătășiți | vătășeați | vătășirăți | vătășiserăți, vătășiseți* |
| a III-a (ei, ele) | vătășesc | (să) vătășească | vătășeau | vătășiră | vătășiseră |
* Formă nerecomandată
