VĂIOÁGĂ, văioage, s. f. Văiugă1. – Din văi (pl. lui vale) + suf. -oagă. (Sursa: DLRM )
VĂIOÁGĂ s. v. văiugă. (Sursa: Sinonime )
văioágă, văioáge, s.f. (reg.) 1. vâlcea. 2. chirpici, vălătuc. (Sursa: DAR )
văioágă s. f., g.-d. art. văioágei; pl. văioáge (Sursa: Ortografic )
| văioagă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | văioagă | văioaga |
| plural | văioage | văioagele |
| genitiv-dativ | singular | văioage | văioagei |
| plural | văioage | văioagelor |
| vocativ | singular | văioagă, văioago |
| plural | văioagelor |
