VÂNĂTOÁRE, vânători, s. f. Acțiunea de a vâna și rezultatul ei; vânat(1). ♦ Fig. Urmărire (polițienească) a unui om, pentru prinderea lui. – Lat. venatoria. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

vânătoáre s. f., g.-d. art. vânătórii; pl. vânătóri (Sursa: DOOM 2 ) Copy to clipboard

VÂNĂTOÁRE s. vânat, (rar) vânare, (înv.) vânătorie, vânăție. (A plecat la ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

vânătoáre s. f., g.-d. art. vânătórii; pl. vânătóri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

VâNĂTOÁRE ~óri f. 1) Urmărire a unui animal pentru a-l vâna. 2) fig. rar Urmărire a unui om pentru a-l prinde. [G.-D. vânătorii] /<lat. venatoria (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CÎINII DE VÎNĂTOARE (Canes Venatici), constelație din emisfera boreală, situată la S de constelația Ursa Mare. Conține o galaxie în spirală și cîteva stele puțin strălucitoare. (Sursa: DE ) Copy to clipboard