VÂJÂIÁLĂ, vâjâieli, s. f. Vâjâit1. [Pr.: -jâ-ia-. – Var.: (reg.) vâjiálă s. f.] – Vâjâi + suf. -eală. (Sursa: DEX '98 )
vâjâiálă s. f., g.-d. art. vâjâiélii; pl. vâjâiéli (Sursa: DOOM 2 )
VÂJÂIÁLĂ s. v. șuierare. (Sursa: Sinonime )
vâjâiálă s. f., g.-d. art. vâjâiélii; pl. vâjâiéli (Sursa: Ortografic )
| vâjâială substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | vâjâială | vâjâiala |
| plural | vâjâieli | vâjâielile |
| genitiv-dativ | singular | vâjâieli | vâjâielii |
| plural | vâjâieli | vâjâielilor |
| vocativ | singular | vâjâială, vâjâialo |
| plural | vâjâielilor |
