Dex.Ro Mobile
VULGARIZÁRE, vulgarizări, s. f. Acțiunea de a (se) vulgariza și rezultatul ei. – V. vulgariza. (Sursa: DEX '98 )

VULGARIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) vulgariza și rezultatul ei; (peior.) popularizare. [< vulgariza]. (Sursa: DN )

VULGARIZÁRE s. v. banalizare. (Sursa: Sinonime )

VULGARIZÁRE s. v. popularizare, propagare, propovăduire, răspândire. (Sursa: Sinonime )

vulgarizáre s. f., g.-d. art. vulgarizării; pl. vulgarizări (Sursa: Ortografic )

VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.) ♦ Refl. (despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser. (Sursa: DEX '98 )

A SE VULGARIZÁ mă ~éz intranz. A deveni vulgar; a se trivializa; a se banaliza. /<fr. vulgariser (Sursa: NODEX )

A VULGARIZÁ ~éz tranz. 1) rar (idei, cunoștințe, descoperiri) A difuza într-o formă simplificată (pentru a face cunoscut publi-cului larg); a răspândi în rândul maselor largi; a populariza. 2) A interpreta în mod simplist, vulgar; a banaliza; a trivializa. 3) A face să se vulgarizeze. /<fr. vulgariser (Sursa: NODEX )

VULGARIZÁ vb. I. 1. tr. (Rar) A răspândi, a difuza în marile mase (idei, cunoștințe etc.); a populariza. 2. tr. A trata o chestiune în mod simplist, a banaliza. 3. refl. (Despre persoane) A deveni grosolan, vulgar. [< fr. vulgariser]. (Sursa: DN )

VULGARIZÁ vb. I. tr. 1. a răspândi, a difuza în mase (idei, cunoștințe etc.); a populariza. 2. a trata o chestiune în mod simplist, a banaliza. II. refl. a deveni vulgar (2). (< fr. vulgariser) (Sursa: MDN )

VULGARIZÁ vb. a banaliza. (A ~ importanța unui lucru.) (Sursa: Sinonime )

VULGARIZÁ vb. v. banaliza, difuza, populariza, propaga, propovădui, răspândi. (Sursa: Sinonime )

vulgarizá vb., ind. prez. 1 sg. vulgarizéz, 3 sg. și pl. vulgarizeáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
vulgariza   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) vulgariza vulgarizare vulgarizat vulgarizând singular plural
vulgarizea vulgarizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) vulgarizez (să) vulgarizez vulgarizam vulgarizai vulgarizasem
a II-a (tu) vulgarizezi (să) vulgarizezi vulgarizai vulgarizași vulgarizaseși
a III-a (el, ea) vulgarizea (să) vulgarizeze vulgariza vulgariză vulgarizase
plural I (noi) vulgarizăm (să) vulgarizăm vulgarizam vulgarizarăm vulgarizaserăm, vulgarizasem*
a II-a (voi) vulgarizați (să) vulgarizați vulgarizați vulgarizarăți vulgarizaserăți, vulgarizaseți*
a III-a (ei, ele) vulgarizea (să) vulgarizeze vulgarizau vulgariza vulgarizaseră
* Formă nerecomandată

vulgarizare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vulgarizare vulgarizarea
plural vulgarizări vulgarizările
genitiv-dativ singular vulgarizări vulgarizării
plural vulgarizări vulgarizărilor
vocativ singular vulgarizare, vulgarizareo
plural vulgarizărilor