Dex vrute, vrute, definiţie vrute, dex.ro Mobile

A spune ce-l taie capul = a spune vrute și nevrute, a vorbi fără rost
A vorbi (sau a spune) cânte-n lună și Soare = a vorbi vrute și nevrute, a sporovăi
A vorbi vrute și nevrute (sau verzi și uscate, câte-n lună și-n stele) = a vorbi multe și de toate; a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi
A îndruga (la) verzi și uscate = a înșira, a spune fleacuri, minciuni, vrute și nevrute
Pe vrute, pe nevrute = indiferent dacă dorește sau nu, vrând-nevrând
Vrute și nevrute = vorbe goale, nimicuri, fleacuri, palavre, minciuni
neverzi, neuscate = vrute și nevrute

VRÚTĂ, vrute, s. f. Voință, vrere. ◊ Expr. Vrute și nevrute = vorbe goale, nimicuri, fleacuri, palavre, minciuni. – V. vrea. (Sursa: DEX '98 )

VRÚTĂ ~e f. 1) rar (despre persoane) Capacitate de a-și concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; vrere; voință; voie. ◊ Pe ~e a) după plac; b) intenționat. Pe ~e, pe nevrute vrând-nevrând. ~e și nevrute vorbe goale; palavre. /v. a vrea (Sursa: NODEX )

vrut adjectiv		masculin		feminin
vrut adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	vrut	vrutul	vrută	vruta
nominativ-acuzativ	plural	vruți	vruții	vrute	vrutele
genitiv-dativ	singular	vrut	vrutului	vrute	vrutei
genitiv-dativ	plural	vruți	vruților	vrute	vrutelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

vrută substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	vrută	vruta
nominativ-acuzativ	plural	vrute	vrutele
genitiv-dativ	singular	vrute	vrutei
genitiv-dativ	plural	vrute	vrutelor
vocativ	singular	vrută, vruto
vocativ	plural	vrutelor