Dex vrut, vrut, definiţie vrut, dex.ro Mobile

A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut să spună, a-și da fără voie gândurile pe față
A spune ce-l taie capul = a spune vrute și nevrute, a vorbi fără rost
A vorbi (sau a spune) cânte-n lună și Soare = a vorbi vrute și nevrute, a sporovăi
A vorbi vrute și nevrute (sau verzi și uscate, câte-n lună și-n stele) = a vorbi multe și de toate; a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi
A îndruga (la) verzi și uscate = a înșira, a spune fleacuri, minciuni, vrute și nevrute
Pe vrute, pe nevrute = indiferent dacă dorește sau nu, vrând-nevrând
Vrute și nevrute = vorbe goale, nimicuri, fleacuri, palavre, minciuni
neverzi, neuscate = vrute și nevrute

vrea verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) vrea, vra	vrere	vrut	vrând	singular	plural
		(a) vrea, vra	vrere	vrut	vrând	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	vreau, vrau	(să) vreau, vrau	vream, vram	vrui, vrusei	vrusesem, vrusem
	a II-a (tu)	vrei, vrai	(să) vrei, vrai	vreai, vrai	vruși, vruseși	vruseseși, vruseși
	a III-a (el, ea)	vrea, vra	(să) vrea, vreie	vrea, vra	vru, vruse	vrusese, vruse
plural	I (noi)	vrem	(să) vrem	vream, vram	vrurăm, vruserăm	vruseserăm, vrusesem*, vruserăm, vrusem
	a II-a (voi)	vreți	(să) vreți	vreați, vrați	vrurăți, vruserăți	vruseserăți, vruseseți*, vruserăți, vruseți
	a III-a (ei, ele)	vor, vreau, vrau	(să) vrea, vreie	vreau, vrau	vrură, vruseră	vruseseră, vruseră

* Formă nerecomandată