(A fi) nins de ani (sau de vreme) = (a fi) bătrân, cu părul alb
(A fi) soare cu dinți = (a fi) frig pe vreme senină
A bate ceamburul = a umbla fără rost, a bate drumurile; a pierde vremea, a sta degeaba
A bate maidanul ( sau maidanele) = a-și pierde vremea hoinărind sau jucându-se; a hoinări, a vagabonda
A i se lungi (cuiva) urechile (de foame) = a răbda de multă vreme de foame, a fi foarte flămând
A lăsa (pe cineva) mare și devreme = a lăsa (pe cineva) dezamăgit
A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nici o clipă neocupat
A omorî pe cineva cu zile = a pricinui (prin comportarea sa) moartea cuiva înainte de vreme; a-i învenina cuiva viața, a-i produce supărări în mod continuu
A paște (sau a păzi) bobocii = a-și pierde vremea degeaba
A paște muștele (sau vântul, bobocii) = a pierde vremea fără rost
A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită
A se culca (odată) cu găinile = a se culca foarte devreme
A se lua cu cineva (sau cu ceva) = a-și petrece vremea cu cineva (sau cu ceva) și a uita de o grijă, de o preocupare etc., a se distra
A se scula ca huhurezii = a se scula foarte devreme dimineața
A sta (sau a zăcea) pe cotlon = a pierde vremea; a lenevi, a trândăvi
A sta cu degetul în gură = a pierde vremea
A sta cu mâinile în șolduri = a nu face nimic, a pierde vremea
A târnosi mangalul = a pierde vremea în zadar
A tăia frunză la câini = a nu avea nici o ocupație serioasă, a pierde vremea fără treabă; a trândăvi
A îngrășa porcul în ajun = a încerca (zadarnic) să recuperezi în ultimul moment timpul multă vreme pierdut
A ține pas cu vremea (sau pasul vremii) = a fi la modă, a fi în spiritul vremii, a nu rămâne în urmă
A-i fugi (cuiva) ochii pe ceva = a nu-și putea fixa privirea pe ceva (din cauza strălucirii sau a unei îmbinări de culori) 2) (Despre vreme sau despre unități de timp) A trece repede, a se scurge rapid
A-i trece (cuiva) veleatul = a-i trece (cuiva) vremea, epoca, timpul
A-și face de lucru (cu cineva sau cu ceva) = a) a-și pierde vremea cu o treabă lipsită de importanță sau cu o persoană care creează dificultăți; a părea că lucrează; b) a-și crea singur încurcături
A-și face zăbavă = a-și pierde vremea, a întârzia
A-și omorî timpul = a-și întrebuința timpul cu ocupații fără importanță; a-și pierde vremea
A-și pierde (sau a-și trece, a-și omorî) vremea = a-și irosi timpul în zadar, a lenevi
A-și trece din vreme = a-și petrece timpul mai ușor, mai repede
A-și trece vremea = a-și folosi vremea fără rost
Cu timpul = cu încetul, treptat, pe măsură ce trece vremea
Cu un ceas mai devreme (sau mai curând) = cât mai repede cu putință, până nu e prea târziu
Cu vremea = după un timp oarecare, cândva, odată și odată, cu timpul
Cu ziua-n cap = foarte devreme
Cățea de vreme = vreme rea, cumplită
De (cu) noapte(a) = foarte devreme, dis-de-dimineață
De (sau pe) când era mama fată (mare) = de foarte multă vreme
De când cu moșii verzi (sau roșii) = de foarte multă vreme
De timpuriu = înainte de data sau de timpul obișnuit sau prevăzut, din vreme; devreme
Din vremea lui han-tătar = de demult, străvechi
Dintr-o vreme sau de la o vreme (încoace) = începând de la un moment dat
Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului
Fără (de) vreme (sau înainte de vreme) = înainte de termen, prematur
I se apropie vremea = e aproape de moarte
La (vreme de) nevoie = în împrejurări grele; la necaz
La o vreme = la un moment dat; într-un târziu
La vreme = la timpul oportun, la momentul potrivit
La vremea asta = într-un moment (nepotrivit) al zilei sau al anului
Mai va = mai așteaptă; mai este (mult) până acolo; mai trece vreme până atunci
Mult și bine = vreme îndelungată
N-a intrat vremea (sau n-au intrat zilele) în sac = mai este timp, n-a trecut vremea
VRÉME,vremuri, s. f. I. 1. Timp (I). 2. Durată limitată de două întâmplări, evenimete etc. sau măsurată în ore, zile etc.; interval, perioadă, răstimp. Am stat multă vreme în ploaie. ◊ Loc. adv. Cu vremea = după un timp oarecare, cândva, odată și odată, cu timpul. Din vreme = mai înainte, înainte de a fi prea târziu. Din vreme în vreme = din când în când, uneori; din timp în timp. Toată vremea = continuu, mereu, fără întrerupere. ◊ Loc. conj. În vreme ce (sau înv. în vreme când) = în timpul în care, pe când. ◊ Expr. O vreme = o perioadă de timp. A-și pierde (sau a-și trece, a-și omorî) vremea = a-și irosi timpul în zadar, a lenevi. În (sau la) vremea mea (ori ta, lui etc.) = (în) tinerețe, (în) floarea vârstei. Acum mi-i (sau ți-i etc.) vremea = aceasta este vârsta când trebuie să mă bucur (ori să te bucuri etc.). ♦ Timp disponibil, răgaz. 3. Timp (considerat) prielnic pentru desfășurarea unei acțiuni; prilej, ocazie; moment. Era vremea mesei ◊ Loc. adv. Într-o vreme = la un moment dat, cândva. La vreme = la timpul oportun, la momentul potrivit. La vremea asta = într-un moment (nepotrivit) al zilei sau al anului. La vreme de... = a) când se întâmplă, când e nevoie; b) în timpul... pe timp de... Până (sau de) la o vreme = Până (sau de) la un moment dat. La o vreme = la un moment dat; într-un târziu. Dintr-o vreme sau de la o vreme (încoace) = începând de la un moment dat. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) vreme (sau înainte de vreme) = înainte de termen, prematur. ◊ Loc. conj. De vreme ce = din moment ce, deoarece, fiindcă. ♦ (În credințele religioase) Vremea de apoi = viața viitoare; judecata din urmă. 4. Perioadă determinată istoricește; epocă, veac, secol. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) vremea aceea (sau acea vreme) = pe atunci. Pe vremuri = odinioară, cândva, în trecut. Din vremuri = Din vremurile vechi, din străbuni. După vremuri = în cursul veacurilor. ◊ În negura vremii = în trecutul îndepărtat. ♦ (La pl.) Stare de lucruri; împrejurări, circumstanțe. II. Stare a atmosferei la un moment dat și într-un loc anumit, determinată prin totalitatea elementelor meteorologice. [Pl. și: vremi] – Din sl. vrĕmen. (Sursa: DEX '98 )
VRÉME s. 1. v. timp. 2. v. perioadă. 3. v. ani. 4. v. curs. 5. v. sezon. 6. timp, zi. (A venit și ~ lui.)7. v. moment. 8. v. dată. 9. v. răgaz. 10. (la pl.) conjunctură. împrejurări (pl.), timpuri (pl.). (~urile erau foarte grele.)11.(MET.) timp, (reg.) veac. (~ frumoasă.)12. v. climă. (Sursa: Sinonime )
Vreme ≠ nevreme (Sursa: Antonime )
vréme (-mi), s. f. – Timp. – Var. pl. vremuri. Megl. vreami. Sl. vrĕmę (Cihac, II, 466; Conev 36), cf. bg. vreme, sb. vreme, rus. vremja. – Der. vremelnic, adj. (tranzitoriu, provizoriu, efemer), din sl. vrĕmenĭnŭ; vremelnicesc, adj. (temporal), înv.; vremelnicește, adv. (în mod provizoriu), înv.; vremui, vb. (a face vreme urîtă); avreme, adv. (efemer), sec. XVI, înv. (Sursa: DER )
vréme s. f., g.-d. art. vrémii; (perioade, ocazii) pl. vrémuri /vremi (Sursa: Ortografic )
VRÉME ~urin. 1) Dimensiune universală după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor; timp. 2) Interval dintre două momente care se măsoară în secunde, minute, ore etc.; timp. 3) Perioadă cât durează ceva; durată; timp. Lecția a ținut multă ~. În ~ea lucrului. ◊ Din ~ în ~ din când în când; uneori. Din ~ de mai înainte. Cu ~ea peste o anumită perioadă; pe măsura scurgerii timpului. de ~ ce fiindcă; deoarece. În ~ ce (sauîn ~ea când) atunci când. În aceeași ~ concomitent; simultan. toată ~ea mereu; neîntrerupt; în permanență. A-și pierde (saua-și omorî) ~ea a-și irosi timpul fără nici un rost; a lenevi. Atâta amar de ~ foarte mult timp. 4) Moment oportun, împrejurare potrivită pentru o acțiune; timp; prilej; ocazie. La ~ea secerișului. ◊ De la o ~ (încoace) de la un moment dat. Până la o ~ până la un moment dat. A fi (saua veni) ~ea a sosi momentul potrivit. Toate la ~ea lor toate la momentul potrivit. 5) Perioadă determinată istoric. Pe ~ea lui Ștefan cel Mare. ◊ Pe ~uri cândva; demult. Din ~uri de demult; din timpurile vechi. Înainte ~ în timpurile trecute. În (saupe) ~ea mea (sauta, lui etc.) pe când eram (sau erai, era etc.) tânăr; în tinerețe. 6) Stare meteorologică în-tr-o perioadă dată (într-o anumită regiune); timp. Astăzi ~ea este frumoasă. [Art. vremea; G.-D. vremii; Pl. și vremi] /<sl. vrĕme (Sursa: NODEX )