Dex.Ro Mobile
VRĂJMĂȘÉȘTE adv. (Înv.) Cu vrăjmășie; dușmănos. – Vrăjmaș + suf. -ește. (Sursa: DEX '98 )

VRĂJMĂȘÉȘTE adv. În felul vrăjmașilor; cum obișnuiesc vrăjmașii; ca vrăjmașii. /vrăjmaș + suf. ~ește (Sursa: NODEX )

VRĂJMĂȘÉȘTE adv. v. dușmănește. (Sursa: Sinonime )

vrăjmășéște adv. (Sursa: Ortografic )

VRĂJMĂȘÍ, vrăjmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) dușmăni. – Din vrăjmaș. (Sursa: DEX '98 )

A SE VRĂJMĂȘÍ mă ~ésc intranz. A se afla în relații de vrăjmășie (unul cu altul); a se dușmăni; a se urî; a se dezbina; a se învrăjbi. /Din vrăjmaș (Sursa: NODEX )

A VRĂJMĂȘÍ ~ésc tranz. A trata ca pe un vrăjmaș; a dușmăni. /Din vrăjmaș (Sursa: NODEX )

VRĂJMĂȘÍ vb. v. dușmăni. (Sursa: Sinonime )

vrăjmășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjmășésc, imperf. 3 sg. vrăjmășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. vrăjmășeáscă; ger. vrăjmășínd (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
vrăjmășește   invariabil

vrăjmăși   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) vrăjmăși vrăjmășire vrăjmășit vrăjmășind singular plural
vrăjmășește vrăjmășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) vrăjmășesc (să) vrăjmășesc vrăjmășeam vrăjmășii vrăjmășisem
a II-a (tu) vrăjmășești (să) vrăjmășești vrăjmășeai vrăjmășiși vrăjmășiseși
a III-a (el, ea) vrăjmășește (să) vrăjmășească vrăjmășea vrăjmăși vrăjmășise
plural I (noi) vrăjmășim (să) vrăjmășim vrăjmășeam vrăjmășirăm vrăjmășiserăm, vrăjmășisem*
a II-a (voi) vrăjmășiți (să) vrăjmășiți vrăjmășeați vrăjmășirăți vrăjmășiserăți, vrăjmășiseți*
a III-a (ei, ele) vrăjmășesc (să) vrăjmășească vrăjmășeau vrăjmăși vrăjmășiseră
* Formă nerecomandată