VRĂBIÓI, vrăbioi, s. m. Bărbătușul vrabiei; vrabie mai mare. [Pr.: -bi-oi] – Vrabie + suf. -oi. (Sursa: DEX '98 )
VRĂBIÓI s. (ORNIT.) (reg.) păsăroi. (Sursa: Sinonime )
vrăbiói s. m. (sil. -bi-oi), pl. vrăbiói, art. vrăbióii (Sursa: Ortografic )
VRĂBIÓI ~ m. Bărbătușul vrabiei; vrăbete. [Sil. -bi-oi] /vrabie + suf. ~oi (Sursa: NODEX )
| vrăbioi substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | vrăbioi | vrăbioiul |
| plural | vrăbioi | vrăbioii |
| genitiv-dativ | singular | vrăbioi | vrăbioiului |
| plural | vrăbioi | vrăbioilor |
| vocativ | singular | vrăbioiule |
| plural | vrăbioilor |
