VORBÍRE,vorbiri, s. f. 1. Acțiunea de a vorbi și rezultatul ei; folosire a limbii în procesul de comunicare între membrii unei anumite colectivități; vorbit1. ♦ Limbaj. ◊ Vorbire sintetică = vorbire generată de un sintetizator de vorbire. ♦ Fel de a vorbi, mod de a se exprima. 2. Limbă, grai. 3. (Înv.), Cuvânt; mențiune. – V. vorbi. (Sursa: DEX '98 )
VORBÍRE ~if. 1) Proces de transmitere a informației cu ajutorul limbii; faptul de a vorbi. ◊ A avea darul ~ii a vorbi liber și frumos în public. 2) Mijloc principal de comunicare între oameni constând din sistemul fonetic, lexical și gramatical; limbă; limbaj; 3) Fel de a vorbi; mod de exprimare. /v. a vorbi (Sursa: NODEX )
VORBÍRE s. 1. v. limbaj. 2. v. vorbă. 3. v. exprimare. (Sursa: Sinonime )
VORBÍRE s. v. alocuțiune, cuvânt, cuvântare, dialect, discurs, termen, vorbă. (Sursa: Sinonime )
Vorbire ≠ tăcere (Sursa: Antonime )
vorbíre s. f., g.-d. art. vorbírii; pl. vorbíri (Sursa: Ortografic )
