Dex.Ro Mobile
Vezi 4 expresii

VORBÁREȚ, -Ă, vorbareți, -e, adj. (Înv.) 1. Vorbăreț. 2. (Învechit) Fig. Expresiv, elocvent, grăitor. – Vorbi + suf. -areț. (Sursa: DEX '98 )

VORBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, vorbăreți, -e, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place să vorbească mult; guraliv, limbut, vorbar. ♦ Fig. Expresiv. – Vorbi + suf. -ăreț. (Sursa: DEX '98 )

VORBĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) Care este predispus să vorbească mult; bun de gură; limbut; flecar. /a vorbi + suf. ~ăreț (Sursa: NODEX )

VORBÁREȚ s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț. (Sursa: Sinonime )

VORBĂRÉȚ s., adj. v. flecar. (Sursa: Sinonime )

Vorbăreț ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut (Sursa: Antonime )

vorbáreț adj. m., pl. vorbáreți; f. sg. vorbáreță, pl. vorbárețe (Sursa: Ortografic )

vorbăréț adj. m., pl. vorbăréți; f. sg. vorbăreáță, pl. vorbăréțe (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
vorbareț   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vorbareț vorbarețul vorbareță vorbareța
plural vorbareți vorbareții vorbarețe vorbarețele
genitiv-dativ singular vorbareț vorbarețului vorbarețe vorbareței
plural vorbareți vorbareților vorbarețe vorbarețelor
vocativ singular vorbarețule vorbarețo
plural vorbareților vorbarețelor

vorbăreț   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vorbăreț vorbărețul vorbăreață vorbăreața
plural vorbăreți vorbăreții vorbărețe vorbărețele
genitiv-dativ singular vorbăreț vorbărețului vorbărețe vorbăreței
plural vorbăreți vorbăreților vorbărețe vorbărețelor
vocativ singular
plural