VOMÁT, -Ă, vomați, -te, adj. Dat afară pe gură, debordat. – V. voma. (Sursa: DEX '98 )
VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vomita, a vărsa, a borî. – Din fr. vomir. Cf. lat. vomere. (Sursa: DEX '98 )
A VOMÁ ~éz tranz. rar v. A VOMITA. /<lat. vomere (Sursa: NODEX )
VOMÁ vb. I. tr. A vomita. [< fr. vomir, it. vomere < lat. vomere – a vărsa]. (Sursa: DN )
VOMÁ vb. tr. vomisment. (< fr. vomir, lat. vomere) (Sursa: MDN )
VOMÁ vb. v. vomita. (Sursa: Sinonime )
vomá vb., ind. prez. 1 voméz, 3 sg. și pl. vomeáză (Sursa: Ortografic )
| voma verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) voma | vomare | vomat | vomând | singular | plural |
| vomează | vomați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | vomez | (să) vomez | vomam | vomai | vomasem |
| a II-a (tu) | vomezi | (să) vomezi | vomai | vomași | vomaseși |
| a III-a (el, ea) | vomează | (să) vomeze | voma | vomă | vomase |
| plural | I (noi) | vomăm | (să) vomăm | vomam | vomarăm | vomaserăm, vomasem* |
| a II-a (voi) | vomați | (să) vomați | vomați | vomarăți | vomaserăți, vomaseți* |
| a III-a (ei, ele) | vomează | (să) vomeze | vomau | vomară | vomaseră |
* Formă nerecomandată
| vomat adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | vomat | vomatul | vomată | vomata |
| plural | vomați | vomații | vomate | vomatele |
| genitiv-dativ | singular | vomat | vomatului | vomate | vomatei |
| plural | vomați | vomaților | vomate | vomatelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
