Dex.Ro Mobile
VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vomita, a vărsa, a borî. – Din fr. vomir. Cf. lat. vomere. (Sursa: DEX '98 )

VOMÁ vb. I. tr. A vomita. [< fr. vomir, it. vomere < lat. vomere – a vărsa]. (Sursa: DN )

VOMÁ vb. tr. vomisment. (< fr. vomir, lat. vomere) (Sursa: MDN )

VOMÁ vb. v. vomita. (Sursa: Sinonime )

vomá vb., ind. prez. 1 voméz, 3 sg. și pl. vomeáză (Sursa: Ortografic )

VÓMĂ, vome, s. f. Expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului, uneori și al intestinului subțire, provocată de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali; vomare, vomitare, vomisment. – Din voma (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

A VOMÁ ~éz tranz. rar v. A VOMITA. /<lat. vomere (Sursa: NODEX )

VÓMĂ ~e f. Expulzare pe gură a conținutului stomacal. /v. a voma (Sursa: NODEX )

VÓMĂ s.f. Vomitare. [< voma]. (Sursa: DN )

VÓMĂ s. f. vomitare. (< voma) (Sursa: MDN )

VÓMĂ s. 1. v. vomitare. 2. vărsătură, vomare, (pop.) borâtură. (~e repetate din cauza indigestiei.) 3. (concr.) vărsătură, (rar) vomătură, (pop.) borâtură. (Sursa: Sinonime )

vómă s. f., g.-d. art. vómei; pl. vóme (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
voma   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) voma vomare vomat vomând singular plural
vomea vomați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) vomez (să) vomez vomam vomai vomasem
a II-a (tu) vomezi (să) vomezi vomai vomași vomaseși
a III-a (el, ea) vomea (să) vomeze voma vomă vomase
plural I (noi) vomăm (să) vomăm vomam vomarăm vomaserăm, vomasem*
a II-a (voi) vomați (să) vomați vomați vomarăți vomaserăți, vomaseți*
a III-a (ei, ele) vomea (să) vomeze vomau voma vomaseră
* Formă nerecomandată

vomă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vo voma
plural vome vomele
genitiv-dativ singular vome vomei
plural vome vomelor
vocativ singular vomă, vomo
plural vomelor