VOMÁ,vomez, vb. I. Tranz. A vomita, a vărsa, a borî. – Din fr. vomir. Cf. lat. vomere. (Sursa: DEX '98 )
VOMÁvb. I. tr. A vomita. [< fr. vomir, it. vomere < lat. vomere – a vărsa]. (Sursa: DN )
VOMÁvb. tr. vomisment. (< fr. vomir, lat. vomere) (Sursa: MDN )
VOMÁ vb. v. vomita. (Sursa: Sinonime )
vomá vb., ind. prez. 1 voméz, 3 sg. și pl. vomeáză (Sursa: Ortografic )
VÓMĂ,vome, s. f. Expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului, uneori și al intestinului subțire, provocată de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali; vomare, vomitare, vomisment. – Din voma (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
A VOMÁ ~éztranz. rar v. A VOMITA. /<lat. vomere (Sursa: NODEX )
VÓMĂ ~ef. Expulzare pe gură a conținutului stomacal. /v. a voma (Sursa: NODEX )
VÓMĂs.f. Vomitare. [< voma]. (Sursa: DN )
VÓMĂs. f. vomitare. (< voma) (Sursa: MDN )
VÓMĂ s. 1. v. vomitare. 2. vărsătură, vomare, (pop.) borâtură. (~e repetate din cauza indigestiei.)3. (concr.) vărsătură, (rar) vomătură, (pop.) borâtură. (Sursa: Sinonime )
vómă s. f., g.-d. art. vómei; pl. vóme (Sursa: Ortografic )