A lua (cuiva ceva) în nume de rău = a atribui cuiva o intenție răuvoitoare, a interpreta eronat o observație, un sfat
A lua pe cineva (sau a-i lua cuiva ceva) în nume de bine = a se arăta binevoitor și mulțumit de cineva
A se închina la sfinți sau a se ruga de toți sfinții = a se adresa la cei puternici cu rugăminți, a fi nevoit să solicite rezolvarea unui lucru în mai multe locuri și cu stăruințe
A se șterge (sau a se linge) pe bot (de sau, , despre ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva)
A înghiți în sec = a) a înghiți fără a avea ceva în gură; b) a se reține de la ceva, a fi nevoit să-și înfrâneze o dorință
Cu duhul blândeții = blând, binevoitor
Cu omenie = binevoitor, afabil, cu bunăvoință; (în mod) cinstit, corect
De silă, de milă = fiind obligat sau nevoit să...
Voitor de bine (sau de rău) = care dorește binele (sau răul) cuiva
voít (șoltuz) s. m., pl. voíți (Sursa: Ortografic )
VOÍ2,voiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fi hotărât, a fi decis să...; a avea de gând să..., a intenționa, a vrea. ♦ Intranz. (La imperativ) A avea voință neclintită, a stărui într-o acțiune. 2. A fi de acord, a consimți, a primi. [Prez. ind. și: voi] – Probabil din voie (derivat regresiv). – Cf. sl. voliti. (Sursa: DEX '98 )
A VOÍ ~iésctranz. 1) A avea dorința; a vrea; a dori. 2) A fi de acord; a accepta; a consimți. /<lat. volere (Sursa: NODEX )
VOÍT ~tă (~ți, ~te) Care este realizat cu voință. /v. a voi (Sursa: NODEX )
v-, -v- v. voi (Sursa: DOOM 2 )
VOÍ vb. 1. v. dori. 2. v. cere. 3. v. pofti. 4. v. vrea. 5. v. consimți. 6. v. intenționa. (Sursa: Sinonime )
voí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. voiésc, 2 sg. voiéști, 3 sg. voiéște, 1 pl. voím, imperf. 1 sg. și pl. voiám, 3 sg. voiá; conj. prez. 3 sg. și pl. voiáscă; ger. voínd; part. voít (Sursa: Ortografic )
LASCIATA OGNI SPERANZA, VOI CH’ENTRATE! (it.) lăsați orice speranță, voi care intrați! – Dante, „Infernul,” III, 9. Inscripție gravată pe poarta Infernului dantesc. (Sursa: DE )
