VOINICÉȘTE adv. Cu curaj, cu bărbăție, vitejește; cu vigoare. ◊ Expr. A înota voinicește = a înota voiniceasca. – Voinic + suf. -ește. (Sursa: DEX '98 )
VOINICÍ,voinicesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A face fapte vitejești. ♦ Refl. (Ir.) A face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi. ♦ A haiduci. 2. (Înv.) A fi ostaș; a se război. – Din voinic. (Sursa: DEX '98 )
A SE VOINICÍ mă ~éscintranz. A-și da aere de voinic; a o face pe grozavul; a se grozăvi. /Din voinic (Sursa: NODEX )
A VOINICÍ ~éscintranz. înv. A săvârși fapte de voinic. /Din voinic (Sursa: NODEX )
VOINICÉȘTE adv. v. puternic. (Sursa: Sinonime )
VOINICÉȘTE adv. v. bărbătește, curajos, eroic, vitejește. (Sursa: Sinonime )
VOINICÍ vb. v. bate, haiduci, lupta, război. (Sursa: Sinonime )
voinicéște adv. (Sursa: Ortografic )
voinicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. voinicésc, imperf. 3 sg. voiniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. voiniceáscă (Sursa: Ortografic )
