voiniceásca (dans, înot) s. f. art., neart. voiniceáscă, g.-d. art. voinicéștii (Sursa: DOOM 2 )
voiniceásca (dans, înot) s. f. art. (Sursa: Ortografic )
VOINICÉSC, -EÁSCĂ,voinicești, adj., s. f. art. I. Adj. 1. De voinic, vitejesc; p. ext. eroic, legendar. ◊ Luptă voinicească (și substantivat, f.) = luptă corp la corp; trântă. ♦ Viguros, zdravăn, puternic. 2. De flăcău, de bărbat; bărbătesc. 3. (Înv.) Ostășesc. II. S. f. art. 1. Fel de a înota, care constă în întinderea alternativă a brațelor în lături, fără a da din picioare. 2. Numele unui dans popular cu mișcare vioaie, însoțit de strigături la comandă și jucat de patru sau opt flăcăi; melodie după care se execută acest dans. – Voinic + suf. -esc. (Sursa: DEX '98 )
VOINICÍ,voinicesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A face fapte vitejești. ♦ Refl. (Ir.) A face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi. ♦ A haiduci. 2. (Înv.) A fi ostaș; a se război. – Din voinic. (Sursa: DEX '98 )
A SE VOINICÍ mă ~éscintranz. A-și da aere de voinic; a o face pe grozavul; a se grozăvi. /Din voinic (Sursa: NODEX )
A VOINICÍ ~éscintranz. înv. A săvârși fapte de voinic. /Din voinic (Sursa: NODEX )
VOINICEÁSCĂf. 1) Stil de înot, constând în întinderea concomitentă a ambelor mâini în lături, fără a da din picioare. 2) art. Dans popular, executat de patru sau opt flăcăi într-un tempo vioi și însoțit de strigături. 3) Melodie după care se execută acest dans. /voinic + suf. ~ească (Sursa: NODEX )
VOINICÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru voinici; de voinic. /voinic + suf. ~ește (Sursa: NODEX )
IARBĂ-VOINICEÁSCĂ s. v. varga-ciobanului. (Sursa: Sinonime )