Dex.Ro Mobile
Vezi 2 expresii

voiniceásca (dans, înot) s. f. art., neart. voiniceáscă, g.-d. art. voinicéștii (Sursa: DOOM 2 )

voiniceásca (dans, înot) s. f. art. (Sursa: Ortografic )

VOINICÉSC, -EÁSCĂ, voinicești, adj., s. f. art. I. Adj. 1. De voinic, vitejesc; p. ext. eroic, legendar. ◊ Luptă voinicească (și substantivat, f.) = luptă corp la corp; trântă. ♦ Viguros, zdravăn, puternic. 2. De flăcău, de bărbat; bărbătesc. 3. (Înv.) Ostășesc. II. S. f. art. 1. Fel de a înota, care constă în întinderea alternativă a brațelor în lături, fără a da din picioare. 2. Numele unui dans popular cu mișcare vioaie, însoțit de strigături la comandă și jucat de patru sau opt flăcăi; melodie după care se execută acest dans. – Voinic + suf. -esc. (Sursa: DEX '98 )

VOINICÍ, voinicesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A face fapte vitejești. ♦ Refl. (Ir.) A face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi. ♦ A haiduci. 2. (Înv.) A fi ostaș; a se război. – Din voinic. (Sursa: DEX '98 )

A SE VOINICÍ mă ~ésc intranz. A-și da aere de voinic; a o face pe grozavul; a se grozăvi. /Din voinic (Sursa: NODEX )

A VOINICÍ ~ésc intranz. înv. A săvârși fapte de voinic. /Din voinic (Sursa: NODEX )

VOINICEÁSCĂ f. 1) Stil de înot, constând în întinderea concomitentă a ambelor mâini în lături, fără a da din picioare. 2) art. Dans popular, executat de patru sau opt flăcăi într-un tempo vioi și însoțit de strigături. 3) Melodie după care se execută acest dans. /voinic + suf. ~ească (Sursa: NODEX )

VOINICÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru voinici; de voinic. /voinic + suf. ~ește (Sursa: NODEX )

IARBĂ-VOINICEÁSCĂ s. v. varga-ciobanului. (Sursa: Sinonime )

VOINICEÁSCĂ s. trântă. (Sursa: Sinonime )

VOINICÉSC adj. v. cazon, eroic, glorios, mi-litar, milităresc, ostășesc, soldățesc, strălucit, vitejesc. (Sursa: Sinonime )

VOINICÍ vb. v. bate, haiduci, lupta, război. (Sursa: Sinonime )

sânziána-voiniceáscă s. f. (sil. -zi-a-) (Sursa: Ortografic )

voinicésc adj. m., f. voiniceáscă; pl. m. și f. voinicéști (Sursa: Ortografic )

voinicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. voinicésc, imperf. 3 sg. voiniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. voiniceáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
voinicesc   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular voinicesc voinicescul voinicească voiniceasca
plural voinicești voiniceștii voinicești voiniceștile
genitiv-dativ singular voinicesc voinicescului voinicești voiniceștii
plural voinicești voiniceștilor voinicești voiniceștilor
vocativ singular
plural

voinici   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) voinici voinicire voinicit voinicind singular plural
voinicește voiniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) voinicesc (să) voinicesc voiniceam voinicii voinicisem
a II-a (tu) voinicești (să) voinicești voiniceai voiniciși voiniciseși
a III-a (el, ea) voinicește (să) voinicească voinicea voinici voinicise
plural I (noi) voinicim (să) voinicim voiniceam voinicirăm voiniciserăm, voinicisem*
a II-a (voi) voiniciți (să) voiniciți voiniceați voinicirăți voiniciserăți, voiniciseți*
a III-a (ei, ele) voinicesc (să) voinicească voiniceau voinici voiniciseră
* Formă nerecomandată