VOCATÍV, vocative, s. n. (Gram.) Caz al declinării care exprimă o chemare sau o invocare adresată cuiva. – Din fr. vocatif, lat. vocativus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

VOCATÍV s.n. Caz al declinării care exprimă o chemare, o invocare adresată cuiva. [Cf. lat. (casus) vocativus, fr. vocatif]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

VOCATÍV s. n. caz al declinării care exprimă o chemare, o invocare adresată cuiva. (< lat. vocativus, fr. vocatif) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

VOCATÍV s. (GRAM.) (înv.) chemătoare. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

vocatív s. n., pl. vocatíve (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

VOCATÍV ~e n. lingv. Caz al declinării care conține forma specială pe care o ia substan-tivul pentru a exprima o adresare. /<fr. vocatif, lat. vocativus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard