VITUPERÁȚIE, vituperații, s. f. (Livr.) Blamare, defăimare, denigrare. – Din fr. vitupération. (Sursa: DEX '98 )
VITUPERÁȚIE s.f. (Liv.) Vituperare; critică violentă, defăimare; dezaprobare, blam. [Gen. -iei. / < fr. vitupération]. (Sursa: DN )
VITUPERÁȚIE s. f. vituperare. (< fr. vitupération) (Sursa: MDN )
vituperáție s. f. (sil. -ți-e), art. vituperáția (sil. -ți-a), g.-d. art. vituperáției; pl. vituperáții, art. vituperáțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
| vituperație substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | vituperație | vituperația |
| plural | vituperații | vituperațiile |
| genitiv-dativ | singular | vituperații | vituperației |
| plural | vituperații | vituperațiilor |
| vocativ | singular | vituperație, vituperațio |
| plural | vituperațiilor |
