- A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește
VITEJÉȘTE adv. În felul vitejilor, ca vitejii; cu mare curaj, cu bărbăție. – Viteaz + suf. -ește. (Sursa: DEX '98 )
VITEJÉȘTE adv. În felul vitejilor; ca vitejii. /viteaz + suf. ~ește (Sursa: NODEX )
VITEJÍ, vitejesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A se lupta vitejește; (pop.) a haiduci. – Din viteaz2. (Sursa: DLRM )
VITEJÉȘTE adv. v. curajos. (Sursa: Sinonime )
VITEJÍ vb. v. haiduci. (Sursa: Sinonime )
vitejéște adv. (Sursa: Ortografic )
vitejește invariabil
viteji verb
Surse flexiune: DLRM '58 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) viteji | vitejire | vitejit | vitejind | singular | plural |
| vitejește | vitejiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | vitejesc | (să) vitejesc | vitejeam | vitejii | vitejisem |
| a II-a (tu) | vitejești | (să) vitejești | vitejeai | vitejiși | vitejiseși |
| a III-a (el, ea) | vitejește | (să) vitejească | vitejea | viteji | vitejise |
| plural | I (noi) | vitejim | (să) vitejim | vitejeam | vitejirăm | vitejiserăm, vitejisem* |
| a II-a (voi) | vitejiți | (să) vitejiți | vitejeați | vitejirăți | vitejiserăți, vitejiseți* |
| a III-a (ei, ele) | vitejesc | (să) vitejească | vitejeau | vitejiră | vitejiseră |
* Formă nerecomandată
