VISĂTÓR, -OÁRE,visători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care visează, care este înclinată spre reverie, spre meditație; p. ext. (persoană) care este lipsită de simț practic; (persoană) care preconizează un ideal și îl trăiește ca pe o realitate vie, care se lasă condus de utopii. – Visa + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )
visătór adj. m., s. m., pl. visătóri; f. sg. și pl. visătoáre (Sursa: Ortografic )
VISĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre)și substantival 1) Care visează; înclinat spre visare. Persoană ~oare. 2) Care este lipsit de simțul realității; utopic. /a visa + suf. ~ător (Sursa: NODEX )