VÍSCOL, viscole, s. n. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
VÍSCOL s. (MET.) vifor, viforniță, viscoleală, (pop.) viforeală, (înv. și reg.) spărgău, (prin Ban.) vicodol, (Mold. și Bucov.) vicolitură, (Bucov.) vicolniță, (Transilv.) vocot. (Sursa: Sinonime )
víscol s. n., pl. víscole (Sursa: Ortografic )
VÍSCOL ~e n. Ninsoare însoțită de vânt puternic; vifor; spulber. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
| viscol substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | viscol | viscolul |
| plural | viscole | viscolele |
| genitiv-dativ | singular | viscol | viscolului |
| plural | viscole | viscolelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
