VIRULÉNȚĂ, virulențe, s. f. Însușirea de a fi virulent; însușire a microbilor patogeni de a se înmulți în țesuturile vii ale organismului, rezistând la reacțiile de apărare ale acestuia; grad de intensitate infecțioasă a unei boli. – Din fr. virulence, lat. virulentia. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

VIRULÉNȚĂ s.f. Însușirea de a fi virulent; gradul de intensitate infecțioasă a unei boli. [Cf. fr. virulence, lat. virulentia]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

VIRULÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi virulent. ◊ gradul de intensitate infecțioasă a unei boli. (< fr. virulence, lat. virulentia) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

VIRULÉNȚĂ s. vehemență. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

virulénță s. f., g.-d. art. virulénței; pl. virulénțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

VIRULÉNȚĂ ~e f. 1) Proprietate virulentă a unor organisme. 2) Capacitate a unui microb patogen de a se multiplica într-un organism viu și de a provoca manifestări morbide. /<fr. virulence (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard