Dex.Ro Mobile
VIOLONCÉL, violoncele, s. n. Instrument muzical cu coarde asemănător cu vioara3, însă mult mai mare decât aceasta și având un timbru mai grav; cello. [Pl. și: violonceluri] – Din fr. violoncelle, it. violoncello. (Sursa: DEX '98 )

VIOLONCÉL s.n. Instrument muzical cu coarde și arcuș, de forma viorii, mult mai mare decât aceasta și cu un timbru mai grav. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violoncelle, it. violoncello]. (Sursa: DN )

VIOLONCÉL s. n. instrument muzical cu coarde și arcuș, din familia violinei, mult mai mare și cu un timbru mai grav; cello. (< fr. violoncelle, it. violoncello) (Sursa: MDN )

VIOLONCÉL s. (MUZ.) cello. (Sursa: Sinonime )

violoncél s. n. (sil. vi-o-), pl. violoncéle (Sursa: Ortografic )

VIOLONCÉL ~e n. Instrument asemănă-tor cu vioara, însă de dimensiuni mult mai mari și cu un timbru mai grav. /<it. violoncello, fr. violoncelle (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
violoncel (pl. violoncele)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular violoncel violoncelul
plural violoncele violoncelele
genitiv-dativ singular violoncel violoncelului
plural violoncele violoncelelor
vocativ singular
plural

violoncel (pl. violonceluri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular violoncel violoncelul
plural violonceluri violoncelurile
genitiv-dativ singular violoncel violoncelului
plural violonceluri violoncelurilor
vocativ singular
plural