A da (cuiva) la cap = a lovi; a omorî; a ataca cu violență pe cineva; a distruge (cu vorba sau cu scrisul)
A lua (sau a înhăța) de gât (pe cineva) = a înșfăca (pe cineva), a cere socoteală (cu violență), a brutaliza
A plăti (cuiva) cu dobândă = a se răzbuna cu prisosință și violență (pe cineva) pentru o pagubă sau o suferință
Cu o falcă în cer și (cu) alta (sau una) în pământ = a) (în basme) cu gură enormă, larg deschisă pentru a înghiți tot ce-i iese în cale; b) foarte furios, gata să se certe cu violență
Cu sete = cu pasiune, cu nesaț; cu putere, cu violență, tare
VIOLENTÁ,violentez, vb. I. Tranz. (Livr.) A comite un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violenter. (Sursa: DEX '98 )
VIOLENTÁvb. I. tr. A săvârși un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [Pron. vi-o-. / < fr. violenter]. (Sursa: DN )
VIOLENTÁvb. tr. a săvârși un act de violență; a constrânge, a sili. (< fr. violenter) (Sursa: MDN )
VIOLENTÁ vb. v. constrânge, face, forța, obliga, sili. (Sursa: Sinonime )
violentá vb. (sil. vi-o-), ind. prez. 1 sg. violentéz, 3 sg. și pl. violenteáză (Sursa: Ortografic )
VIOLÉNT, -Ă,violenți, -te, adj. 1. Care se produce sau acționează cu putere, cu intensitate, cu violență; intens, puternic, tare. ♦ (Despre culori, lumină etc.) Izbitor, țipător; tare, viu, puternic. 2. (Despre ființe) Care are accese de furie, care se lasă condus de mânie, care se înfurie ușor, care are manifestări nestăpânite; coleric, furtunos, impulsiv, nestăpânit. ♦ (Despre manifestări ale ființelor) Care arată violență, impulsivitate, nestăpânire, agresiune. 3. Care se face cu forța; brutal, silnic. ◊ Moarte violentă = moarte produsă de un accident, de un act de violență sau de altă cauză nefirească. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violent, lat. violentus, it. violento. (Sursa: DEX '98 )
VIOLÉNȚĂ,violențe, s. f. 1. Însușirea, caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare, intensitate, tărie. 2. Lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte; vehemență, furie. 3. Faptul de a întrebuința forța brutală; constrângere, violentare; siluire; încălcare a ordinii legale. ♦ Faptă violentă, impulsivă. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. violence, lat. violentia, it. violenza. (Sursa: DEX '98 )
A VIOLENTÁ ~éztranz. A supune la ceva în mod violent; a trata cu violență; a forța. /<fr. violenter (Sursa: NODEX )
VIOLÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care vădește violență; caracterizat prin cruzime; crâncen. 2) Care acționează sau se exprimă fără a se reține; impulsiv; impetuos. Persoană ~tă. ◊ Moarte ~tă moarte prin asasinare sau survenită în urma unui accident. 3) (despre culori) Care are o nuanță foarte vie; bătător la ochi; țipător; strident; aprins. /<fr. violent, lat. violentus, violento (Sursa: NODEX )
VIOLÉNȚĂ ~ef. 1) Faptul de a viola; aplicare a forței fizice. 2) Forță brutală de oprimare. Act de ~. 3) Pornire naturală de a-și exprima în mod brutal sentimentele. ~ verbală. 4) Forță brutală (a unui lucuru sau fenomen). ~a vântului. /<fr. violence, lat. violentia, it. violenza (Sursa: NODEX )
VIOLÉNȚĂs.f.1. Însușirea a ceea ce este violent; tărie, intensitate; vehemență; acuitate. 2. Nestăpânire de sine. 3. Brutalitate; siluire fizică. 4. (Jur.) Orice constrângere a liberei voințe; încălcare a ordinii legale. [Pron. vi-o-, pl. -țe. / cf. fr. violence, it. violenza, lat. violentia]. (Sursa: DN )
VIOLÉNȚĂs. f. 1. însușirea a ceea ce este violent; tărie, intensitate; vehemență; acuitate. 2. lipsă de stăpânire de sine; impulsivitate, brutalitate; siluire. 3. folosirea forței în relațiile interumane sau interstatale. ♦ teoria ĕi = teorie sociologică potrivit căreia inegalitatea socială își are geneza în folosirea, pe o anumită treaptă a dezvoltării, a violenței de către unii oameni împotriva altora. 4. (jur.) orice constrângere a liberei voințe; încălcare a ordinii legale. (< fr. violence, lat. violentia, it. violenza) (Sursa: MDN )
VIOLÉNT adj., adv. 1. adj. agresiv, bătăios, brutal, coleric, dur, impulsiv, iute, nestăpânit, (fam. fig.) belicos. (De ce ești atât de ~?)2. adj., adv. v. rău. 3. adj. v. impetuos. 4. adj. v. înverșunat.5. adj. aprig, înverșunat, mare, (fig.) aprins. (Ceartă ~.)6. adv. brutal, (înv.) sălbăticește. (Îl apucă ~ de mână.)7. adj. v. silnic. 8. adj. furios, (fig.) turbat. (O ieșire ~.)9. adj. v. aspru. 10. adj. vehement. 11. adj. v. chinuitor. 12. adj. v. acut. 13. adj. v. cumplit. 14. adj. v. puternic. 15. adj. v. țipător. (Sursa: Sinonime )
VIOLÉNȚĂ s. 1. agresivitate, brutalitate, duritate, impulsivitate, nestăpânire. (O ~ temperamentală.)2. v. răutate. 3. v. forță. 4. v. vehemență. 5. im-petuozitate, înfocare, vehemență. (Se apără, ripostează cu ~.)6. v. intensitate. (Sursa: Sinonime )
VIOLÉNȚĂ s. v. stridență. (Sursa: Sinonime )
Violent ≠ calm, slab, șters (Sursa: Antonime )
Violență ≠ nonviolență (Sursa: Antonime )
violént adj. m. (sil. vi-o-), pl. violénți; f. sg. violéntă, pl. violénte (Sursa: Ortografic )
violénță s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violénței; pl. violénțe (Sursa: Ortografic )
VIOLENTA NEMO IMPERIA CONTINUIT DIU (lat.) nu poate ține mult o conducere bazată pe violență – Seneca, „Troades”, 2, 259. (Sursa: DE )
